Jaf la loterie!

Nu am jucat decat de doua ori in viata mea la loterie… In primul rand pentru ca nu ma dau in vant dupa jocurile de noroc si, in al doilea rand, pentru ca imi este lene sa completez biletul si sa stau la coada la o agentie Loto.

Nu am jucat decat de doua ori in viata mea… pana acum, cand, cuprinsa si eu de isteria fondului de castiguri de peste 10 milioane de Euro, m-am hotarat sa particip impreuna cu alti colegi la o varianta combinata. Si dintr-o sceptica – incurabila, credeam eu – m-am transformat in cel mai aprig militant pentru “sa facem o combinata maaaaaaaaare” timp de cateva ore, in care mi se parea ca este imposibil sa nu castig din moment ce acopeream peste 120 de variante din cele doar cateva amarate de milioane de variante posibile.

Nu are rost sa va mai spun ca nu am dormit toata noaptea caci nu stiam care ar fi cei mai de incredere oameni pe care ii cunosc ca sa ii rog sa vina cu mine sa ridic uriasul castig – nu poti sa te lasi pe mana oricui, da?! – si incepusem sa fac si un mic studiu de piata asupra celui mai rentabil domeniu in care as putea investi. Bine, intr-un final, am adormit linistita, hotarata sa plec intr-o croaziera in jurul lumii si sa las sarcina inmultirii banilor pe umerii nepotilor pentru ca mie oricum imi cam ajungeau.
Aveam si cateva sarcini de serviciu pe care trebuia sa le termin in week-end acasa… Nici sa nu va ganditi ca am facut ceva pana duminica seara la ora 20.00 – adica pana dupa ce am aflat ca – fantastic! – nu am castigat nimic, desi probabilitatea sa cad pe o varianta cu 4 numere castigatoare in cazul in care ieseau 6 numere dintre cele 24 de numere alese de mine din care calculatorul eliminase variantele cele mai putin probabile era de peste 70%! Ghinion, draga doamnelor, ghinion!

Dupa cum va spuneam, nu am facut nimic din ceea ce imi propusesem initial sa termin acasa pentru ca ma simteam castigatoare, foarte bogata si hotarata sa vin, ca orice om cu 10 milioane de dolari in buzunar care se respecta, luni la serviciu cu o intarziere de cele cateva ore in care inchiriam o masina blindata sa imi care averea. Si cand te gandesti ca totul a fost cal-cu-lat! Calculat, doamnelor, nu pus la intamplare. Credeti dumneavoastra ca imi permit sa ma joc asa cu norocul meu?
(Intre noi fie vorba – calculul acesta probabilistic a fost inventat ca sa o ia oamenii razna… pana la urma, cata vreme exista sanse de 0,0001 la mie sa se intample ceva, insasi faptul ca probabilitatea exista, chiar daca foarte mica, inseamna ca, orice fel de calcul am face, nu putem obtine o certitudine – mai bine asteptam deznodamantul, nu?).

Uff, si cat de obosita eram dupa cate planuri facusem: trebuia sa trec pe la varul meu care nu a vrut sa imparta cu mine o prajitura pe cand aveam vreo 3 ani si sa-l salut din ultimul tip de… sa zicem BMW, sa scot limba la vecinul Gigi care a ras de mine pe cand impingeam Dacia ramasa fara baterie dupa ce ii uitasem farurile aprinse… si mai aveam cateva planuri marete pe care nenorocitii astia care au facut extragerea mi le-au dat peste cap cu totul. Era totusi aproape imposibil sa pierd…. sigur este vorba de frauda.

Ajutooor! Am fost jefuita!!!!