fbpx

Inevitabilul menage a trois: el, ea si niste bani (I)

Gogomanie mai mare decat asta, ca dragostea adevarata nu tine cont de bani, mai rar mi-a fost dat sa aud. Tare ne mai place sa ne mintim singuri.

Bun, ca orice minciuna, si asta poate fi ipocrita in unele cazuri: cand mincinosul (sau mincinoasa) stie bine ca e pe langa realitate; sau cand are o presimtire ca, daca si-ar cauta mai atent in suflet, ar putea descoperi eroare. Sii atunci prefera sa creada ce e mai confortabil de crezut.

In alte cazuri – si sunt sigur ca multe dintre voi va incadrati la aceasta categorie – minciuna se trage din convingeri sincere, dar nu mai putin departate de realitate. Nu, domne, noi ne iubim pentru ceea ce suntem, nu pentru ceea ce avem.

Indiferent ce credeti, cert e ca banii conditioneaza o relatie de cuplu (s-o numim dragoste de data asta, fara pretentia de a fi exacti in sentimente). Singura nuanta care poate aparea e urmatoarea: pentru fetele, sa le zicem, materialiste, banii conditioneaza dragostea atat inainte ca relatia sa apara, cat si pe parcursul el. Dragostea lor nu se va naste in lipsa banilor, iar daca se naste, nu va supravietui fara ei.
Pentru fetele romantice, in schimb, banii nu conditioneaza dragostea decat en-avant: ele sunt totusi capabile ca, odata indragostite de cineva, sa iubeasca si dupa o eventuala furtuna financiara.

Acelasi lucru este valabil pentru 99 la suta din barbati. In cazul lor, ce-i drept, pot aparea si exceptii: in general este vorba de o mica parte a celor foarte bogati si care, din nonconformism sau vanitate, pot dori relatii cu femei din categorii sociale net inferioare. Si, daca o fac, o fac exact pentru luxul de a incalca regula. Desigur ca, procedand astfel, o confirma.

Sa ne aducem aminte: acum o suta-doua-trei de ani, dupa cum stiti, mariajul intre clase sociale diferite era aproape imposibil. Daca vi se pare ca lucrurile s-au schimbat, va inselati amarnic.

Iar acum sunt nevoit sa fac o paranteza. Aveti un pic de rabdare, pentru ca nu va fi inutila:

Oficial, nu mai exista clase. Suntem toti egali – asa ni se spune, ca si cum n-ar putea vedea si orbii ca nu e deloc asa. Ne raportam totusi, conventional si orientativ, la o impartire a lumii in trei: bogati, saraci si o asa-zisa clasa de mijloc.

Mie unuia mi se pare vaga si irelevanta aceasta delimitare. Tot asa cum cele statistice, legate de venitul net lunar per membru de familie sau mai stiu eu ce indici complicati, mi se par rigide si incomplete.

Citeste si:  Pot sa visez la un adapost pentru sobolanii fara stapan?

Eu obisnuiesc sa ma raportez la oameni pe scara puterilor lui 10 euro: ma raportez la suma maxima a carei procurare nu constituie o problema. Suna mai complicat decat e, credeti-ma.

Incepem cu zecile: un om pentru care cateva zeci de euro sunt o problema de nerezolvat este cu adevarat un om foarte sarac. Exista multi, din pacate, majoritatea in mediul rural sau in periferiile mizere ale marilor orase. Urmeaza cei care pot obtine usor cateva sute de euro, la nevoie, insa duc o viata plina de lipsuri: profesorul de scoala generala sau studentul, salariatul fara pregatire deosebita sau zilierul etc. Vin miile: aici regasim, de exemplu, corporatistii mai norocosi sau micii afaceristi de cartier. Zecile de mii de euro usor dispensabile sunt, deja, in conturile unei parti tot mai mici a populatiei: directorii de companii, fotbalisti de mic succes sau vedete tv mai rasarite, afaceristi cu cheag. Urmeaza sutele de mii, dar, ca sa nu-ti pese prea mult de ele, trebuie sa fii milionar. Iar in al saselea cer, ii gasim pe cei care nu simt in bugetul de venituri-cheltuieli un milion. Ii gasim, desigur, prin ziare: oligarhi rusi sau seici excentrici; in Romania, cu genul asta de sume nu arunca pe geam decat patronii de echipe de fotbal, la cate-o achizitie esuata.

Citeste si:  Energizantele, cat de periculoase sunt?

Voiam sa lamuresc asta ca sa va spun urmatorul lucru: nu exista relatie de cuplu cat de cat stabila (excluzand aventurile de o noapte sau prostitutia), care sa sara peste mai mult de o categorie din cele sase enumerate. Pe oricare dintre trepte te-ai afla, mai intai iti vei cauta perechea in jurul tau. Se poate sa aiba loc migratii: sa iti gasesti dragostea cu o treapta mai sus sau mai jos. Dar asta e maximul. Niciodata mai departe. Nu se sar doua trepte. Ganditi-va bine: am dreptate sau nu?

Asa incat, vedeti, chiar si daca diferentele sociale apar, ele nu sunt prapastioase. Banii, ca vector principal al statusului social, continua sa conteze. Madonna se poate casatori cu antrenorul ei de fitness, insa nu cu baiatul care tunde iarba.

Asta ar fi doar o descriere generala a enormei pacaleli care rupe sentimentele de buzunar. Despre cat de variate sunt formele individuale de a ne fura caciula si cat de des ne uitam la inima prin ochiul dracului, voi scrie saptamana viitoare.

Pentru partea a doua, click aici.

7 Comentarii
  1. buna ziua, Mihai. regret ca am citit articolul tau.musteste a discriminare, prejudecata si este plin de etichete. probabil tu il considera o oglinda a societatii, insa pemite-mi sa iti spun ca il reflecta mai mult pe autorul lui. sa nu ma intelegi gresit, nu vreau sa te jignesc in vreun fel, insa scrierea ta, de aceasta data, este mult sub standardele mele. este meschin si superficial, se vede ca nu l-ai scris dupa prea multa cugetare (probabil aveai un termen limita de respectat). apropo, tu de ce suma ai putea face rost cu usurinta?vorbim de zeci, sute, mii, zeci de mii, milioane de euro? si unde te situezi in functie de acest criteriu pe care l-ai descoperit?te intreb pentru ca portofelul meu isi cauta perechea.

  2. Cei care sunt pe lungimi de unda apropiate stiu sa faca si banii intr-un mod asemanator, chiar daca sunt domenii diferite.

    Traim vremuri in care totusi avem foarte multe avantaje fata de precedentele secole, dar ne plangem ca niste babe ca nu e aceea, nu e aceea. Te poti dezvolta foarte usor, si daca esti foarte bun intr-un domeniu, nici nu trebuie sa ai facultate sau nush ce familie aristocratica in spate ca sa reusesti. Mai greu, dar reusesti daca ai vointa. Dar si satisfactia pe masura este.

    La vremurile actuale, cei apropiati ca si compatibilitate.. se intalnesc…si nu prea au nevoie de banii celuilalt. Si chiar daca unul are banul si celalalt nu, celalalt doar ii ofera ceva ca sa primeasca acei bani ( un pat cald, o masa calda.. o vorba buna, o hrana pentru suflet care face mai mult decat orice cont de milioane de euro pentru o categorie de persoane etc).

    Eu cred ca sunt iin divergenta de opinie aici cu Miahi si vad altfel situatia.

    De-acord cu tine.. in clasele foarte inalte sociale, mai exista totusi tendinta de casatorie sange albastru cu sange albastru. Si intr-un fel e normal, dar nu imposibil daca e cu o treapta mai jos sau mai sus.

  3. Ca ne place sau nu, ce spune Mihai e adevarat.

    Uitati-va la cuplurile din jur si veti vedea ca mai mult de o \”treapta\” n-au sarit.

    Eu una recunosc: nu m-as putea indragosti de un barbat mai sarac decat mine. De unul cu aceeasi situatie da. Mai jos, nu. Prea sus iarasi n-ar functiona: nu as putea tine pasul cu el, ar avea un stil de viata strain mie, nu mi l-as putea permite.

    Alina: nu inteleg de ce ar fi relevant sa aflam ce situatie financiara are autorul. De ce ar conta asta?

  4. Corect. E putin deprimant, pentru un suflet romantic sau pentru cineva care vrea mai multi bani decat are, dar e adevarat. Cei pe care ii cunosc eu, in medie, se incadreaza in ceea ce spune Mihai.

  5. Dragostea este parte din viata si tgrece prin stomac.Daca pentru a trai ai nevoie de bani, a priori, inseamna ca si o relatie presupune ca mijloc de existenta si supravietuire : banii
    sigur, orinduirea capitalista in care traim, presupune diferentieri sociale, antagonism intr-un cuvant
    adica bogati sau saraci sau daca vreti , oameni cu bani si oameni fara bani. Pina la urma vorba accea banii nu aduc fericirea dar o intretin

Lasă un răspuns la Andrada Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.