Temele pentru acasa devin uneori un supliciu atat pentru voi, cat si pentru copii vostri. Obosite de la serviciu, dupa o zi stresanta, sunteti nevoite deseori sa va sacrificati cateva ore din timpul vostru pentru a face temele cu cei mici – mai ales in cazul in care aveti copii intre 6 si 10 ani. De multe ori insa iti dai seama ca faptul ca-l ajuti sa faca o compunere sau sa rezolve un exercitiu nu reprezinta doar un mod in care copilul termina mai repede temele, ci si felul in care iti plaseaza incet-incet toata raspunderea pe care o are vizavi de temele pentru a doua zi.
Te vei intreba: cum as putea sa nu-l ajut, cand tema respectiva poate face obiectul unei note la o materie importanta? Trebuie totusi sa stabilesti cat mai clar limita intre „a ajuta” si „a rezolva tu insati” sarcina pe care a primit-o elevul din familia ta la scoala. Specialistii in psihopedagogie spun ca micutii au tendinta de a plasa indatoririle pe care le au pe umerii parintilor, care se supun bucurosi ca-i pot ajuta sau ca li se cere sfatul. Dar a face temele copilului tau nu inseamna neaparat a-i face un serviciu si buna intentie sa transforma uneori in defavor.
Daca ai fost deja prinsa in mrejele copilului si ii dictezi aproape cuvant cu cuvant tema, inseamna ca trebuie sa iei urgent atitudine si sa schimbi stilul, sa il determini pe el sa se implice cat mai mult in rezolvarea ei. Incepe prin a-i explica faptul ca tema respectiva i se adreseaza lui, iar apoi ajuta-l sa inteleaga ceea ce implica rezolvarea ei; pune-i intrebari ajutatoare sau da-i explicatii suplimentare care sa-l apropie de solutionarea problemei, aceasta tehnica de captare a atentiei putindu-i starni interesul pentru subiectul temei si putind sa-l ajute realmente in dezvoltarea gandirii.
Lasa-l sa lucreze singur cateva minute, pentru ca, mai apoi, sa-l corectezi sau sa-l indrumi din nou (daca este cazul). In timp, copilul se va obisnui sa lucreze mai mult pe cont propriu, iar tu vei scapa de corvoada rezolvarii temelor, responsabilizindu-ti in acelasi timp micutul.
Chiar daca timpul de care are nevoie un copil care isi face singur tema este mai indelungat, nu-ti pierde rabdarea. Ramai in preajma lui, pentru ca, atunci cand are nevoie de un sfat, sa poate totusi apela la cunostintele tale. Nu e bine sa renunti brusc la a mai face temele cu el, pentru ca e posibil sa-l determini astfel sa trateze cu superficialitate indatoririle scolare. Chiar si atunci cand el afirma ca se descurca singur e bine sa verifici modul cum isi face temele.
Exista insa si parinti care considera ca temele copiilor lor nu fac obiectul preocuparii adultilor; parintii sunt, in opinia lor, cei care se ocupa doar de asigurarea bunului trai al copilului, acesta fiind dator la randul lui sa se achite de sarcinile scolare, fara ajutorul celor mari. Nimic mai fals ! Copilul trebuie sprijinit si controlat permanent, intrucat caracterul sau nu este format in totalitate si va avea destul de des tendinta de a aborda superficial temele. De asemenea, este bine ca micutul tau sa stie ca oricind exista cineva in familie care sa il poata ajuta cu rezolvarea acelor probleme din temele de acasa care il depasesc.
Prin urmare trebuie gasita o solutie de mijloc !
Nu deveniti cei care fac zi de zi temele pentru acasa, fara participarea activa a copilului, ci aceia care sunt capabili de a sprijini, lasindu-i pe cei mici sa duca singuri la bun sfarsit indatoririle pe care scoala le fixeaza. Doar astfel copii vostri vor evolua intelectual, rezultatele lor la invatatura fiind conditionate destul mult de munca individuala de acasa.
Cine mai face temele copilului ?
Delicat subiect ati ales. Asa este …uneori sunt prea obosita sa mai am rabdare sa-mi las baiatul sa-si gandeasca singur temele…si ma apuc sa i le dictez. Alteori insa mi se par si mie prea complicate pentru varsta lui…si iar ma implic prea mult. Dar oricum cred ca e mai bine decat deloc, asa cum stiu ca fac alte mamici…prea ocupate sau prea comode.