fbpx

Buna ziua! Pot sa ma arunc de pe blocul dumneavoastra?

Asa incepe experimentul regizat de cei de la Casa jurnalistului. Cu un tanar care suna la interfonul multor blocuri si, cu aceasta motivatie, roaga sa i se deschida. Unii ii deschid aproape fara sa asculte intrebarea pana la capat, altii il roaga sa gaseasca alt bloc, au fost persoane care i-au sugerat o cladire mai inalta, iar unele care l-au injurat. Cineva i-a spus ca nu vrea sa-l aiba pe constiinta. Si prea putini au inceput discursul clasic – nu stiu cat si de eficient – care transmite ca viata merita traita. De fapt unul singur, care a incheiat insa sfatuindu-l sa caute un bloc mai inalt.

Ca sa ma pot referi la veridicitatea experimentului (il numesc asa pur conventional, el nu este un experiment propriu-zis), ar trebui sa am acces la intregul material filmat. Si ar trebui sa vad si expresia celor ce raspund la interfon. Probabil multi au fost convinsi ca e o gluma. Reporterul a sunat la o suta de apartamente din treizeci de blocuri din Militari, Calea Mosilor si Centru.

Citeste si:  Enjoystyle.ro s-a schimbat! Spune-ne ce crezi!

Totusi. Mi-amintesc toate situatiile in care am vazut oameni cazuti pe strada inconjurati de semeni care au pus asta pe seama unui exces de alcool. De parca nu s-ar putea muri oricum si din cauza unei come alcoolice. De toate situatiile cand in blocuri se aud tipete si nimeni nu anunta politia desi traim intre pereti de carton si suntem degraba saritori la vizor si degraba degustatori intr-ale eviscerarii vietii altora. . Sa nu ne bagam. Nu e treaba noastra. Ei stiu ce e intre ei. Sigur, asta functioneaza doar cand nu trebuie sa ne dam cu parerea legat de ce trebuie facut cu cadavrul altuia. Atunci, interventia noastra este obligatorie si, mai mult, morala.

Clipul a devenit viral. La o cautare pe google insa observ ca apare, pe multe site-uri si bloguri, trecut la categoria “funny”. Ironic. Iar asta e cumva poate o urmare neintentionata, insa nu mai putin graitoare, asupra tristei concluzii a experimentului: suntem abrutizati. De la intrebarea care plana acum cativa ani pe micile ecrane ale telespectatorilor otv-isti “Credeti ca Nikita trebuie sa se sinucida?” (intrebare la care se raspundea prin sms, cu “da” sau “nu”) pana la hahaielile celor care se uita la “Pot sa ma arunc de pe blocul dvs?” nu au trecut niciun fel de trepte evolutive. Suntem tot acolo, colcaind in indiferenta noastra calduta si confortabila.

Citeste si:  Esti o maniaca a curateniei?

Ma uit la noi si simt cum, peste pielea noastra, a mai crescut o epiderma de tip reptilian peste care toate aluneca si nimic nu lasa urme. Un potential sinucigas e doar o sacaiala in plus, care se adauga matematic si atat la restul tracasarilor zilnice. Vecinii care isi sparg capul in fata copiilor sunt deranjanti pentru ca ne intrerup somnul si odihna binemeritate, nu pentru ceea ce fac in sine. Daca s-ar bate in tacere, nu am avea nicio problema.

Am mai scris si-n alte ocazii despre lehamitatea cu care ne tratam unul pe altul. Dar daca nici una dintre cele mai mari spaime ale omenirii – aceea de moarte, nu ne mai urneste din fotoliu si nu ne smulge telecomanda din mana, atunci suntem mai intoxicati decat credeam. Paradoxal. Intr-o societate care promoveaza nemurirea si careia ii e mai teama ca intotdeauna de nefiinta – mancati bio, faceti sport, mergeti la medic preventiv, cumparati vouchere la masaje de relaxare, impachetari cu alge si thalassoterapie, faceti sex, radeti cat se poate, consumati grasimi esentiale si inghititi colagen, posibila extinctie a altuia nu ne mai spune nimic. Seamanul care moare langa noi nu ne smulge din propria cursa, nu ne da niciun branci din letargie. Chiar daca majoritatea celor carora le-a sunat interfonul au crezut ca e o gluma, tot cred ca mai era loc de un “si daca”. Si daca e adevarat? Si daca e adevarat ca omul acesta, aflat acum la intrarea in blocul meu, la cativa metri de mine, nu intr-un razboi prin Irak, vrea sa se arunce de pe bloc? Si daca?

Citeste si:  Iubim barbatii calmi, nu-i asa?

Legume bonduelle congelate pe canapele si in cafenele. In punga noastra, atent sigilata, cu aer statut, dar pe care-l respiram voluptuos nu a mai ramas loc de “si daca”.

14 Comentarii
  1. ca ne tratam cu lehamite unii pe altii e adevarat, dar sa ne gandim acum ca prostioara asta a fost un studiu care sa releve faptul, e o tampenie. sa fim seriosi, cine suna la interfon si intreaba daca poate sa se sinucida? normal ca toata lumea credea ca e o gluma. stau sa tin la interfon discurs despre viata care merita traita? se fac glume proaste la 112, daramite in situatia de fata..

  2. Daca vrei cu adevarat sa te sinucizi, nu anunti pe nimeni. Cei care au raspuns la interfon au luat-o clar de gluma. Dar ar fi putut gandi si ca este un strigat de ajutor, un fel de \”Convinge-ma sa nu o fac.\” Pe de alta parte, nu suntem cu totii psihologi si multi suntem indiferenti, cum spune si articolul de fata.
    Experimentul mi se pare irelevant, dar concluzia este adevarata.

  3. Terifiant.
    Terifiante reactiile oamenilor: Suna la administratie!
    Terifiante reactiile comentatorilor de aici: Cine suna la interfon si intreaba?? Cine vrea sa se sinucida nu anunta???

    Nu vreau sa aveti vreodata vreo problema, ca e clar ca o sa creada lumea ca faceti glume cu morar si buzdugan! Ca sunteti cam la acel nivel.

  4. acu,daca intreaba la interfon o EA,io i-as raspunde:
    da papusa,poti,da dupa ce mi-o sugi ( oricum,daca se sinucide ce mai conteaza un numar).

    daca e EL,i-as spune:
    sigur flacaneatza,poti,da dupa ce-mi speli masina si-mi iei o naveta de bere; ce mai conteaza banu ptr el.

    adica solutii ptr astia cu dileme existentiale a la cioran se gasesc, bunavointa sa ai!

  5. toata lumea e psihanalizabila.
    si la mistouri le-o tragi alora cu alte mistouri.
    ce dreaq,esti in stare sa faci o tragedie si daca te suna cineva sa-ti spuna ca se scarpina la oua si s-au spart:)
    grow up,inghite si tu mai selectiv.ca sa zic asa.

  6. Si ai fi in stare sa juri ca e farsa? De unde stii? Eu, si daca as crede asta, tot as da o fuga pe bloc sa ma asigur ca asa e. Sunt eu o ciudata pentru asta?

    Nu fac o tragedie. Doar ca mi se pare simptomatic experimentul.

    Tu esti liber sa te hlizesti, nu ti-a luat nimeni dreptul asta. Dar lasa-mi si mie dreptul de a trage ce concluzii vreau in urma hahaielii tale.

  7. \”Tu esti liber sa te hlizesti, nu ti-a luat nimeni dreptul asta. Dar lasa-mi si mie dreptul de a trage ce concluzii vreau in urma hahaielii tale.\”

    dar lasa-mi si mie dreptul de a trage ce concluzii vreau in urma smiorcaielii tale:)

    oricum sa-mi spui in ce bloc stai; e faina imagina cu irinuca urcand disperata pe acoperisu blocului 🙂

  8. irina io vreau doar sa te protejez de golanii care pot sa abuzeze de inocenta ta. de aia nevoie de o perspectiva masculina asupra fenomenului.
    si nici nu stiu de care incep sa ma indragostesc irefutabil: tu sau noricia?…se poate harem?

  9. Cucurigule, ştiu că n-am cum opri tăvălugul fantasmelor. Deci, se poate orice.

    Aşa-i că mă visezi plânsă, cu rimelul scurs, scuturată de suspine în braţele tale?

Lasă un răspuns la Alena Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.