fbpx

23 sau 32: cand e mai bine de facut un copil?

Pentru ca n-am ajuns niciodata la o concluzie, desi am avut discutii lungi si pe alocuri fierbinti cu o sumedenie de fete, cred ca n-ar fi rau sa va intreb si pe voi cum credeti ca e mai bine.

Dar, inainte de toate, as vrea sa lamurim o chestie, ca sa evitam sa ducem discutia acolo unde nu are rost: ne referim la fete normale. Excludem din discutie familiile aflate la limita saraciei, sub pragul subzistentei. Excludem fetele de bani gata si nevestele de fotbalisti. Excludem cazurile de tip „16 and Pregnant” si pe cele de tip „Adriana Iliescu, mama la 60 de ani”. Excludem cazurile pentru care decizia e luata de apartenenta religioasa sau de accidente sexuale. Excludem tot ce inseamna exceptie si incercam sa ne referim doar la fete care au terminat o facultate, au gasit sau urmeaza sa gaseasca o slujba rezonabila, care sunt de acord sa isi intemeieze o familie, fie ca asta inseamna casatorie sau concubinaj si care isi pun intrebarea: cand e mai bine sa am un copil? La prima tinerete sau la a doua?

Dincolo de jocul de cifre, nu am ales chiar intamplator varstele de mai sus. Am constatat – empiric, ce e drept, ca acestea ar fi extremele segmentului intre care fetele isi propun sa aiba primul copil.

Primul cliseu care ma enerveaza este cel legat de „varsta psihica optima”. Hm. Sa vedem ce inseamna asta. Ca fata ar trebui sa se simta suficient de matura, implinita si pregatita pentru a avea un copil. Asta, din punctul meu de vedere, nu se poate intampla. Pentru ca, fie ca vorbim de fete cu superficialitate cronica si uneori cultivata, a caror existenta va sta mereu sub semnul unui anume grad de nebunie in gesturi, fie ca vorbim de persoane ultra-cerebrale si sceptice, nu exista o varsta la care sa ai garantia ca vei putea trece printr-o experienta cu totul si cu totul noua. Deci chestia asta cu „maturitatea” mi se pare o vanatoare de vrajitoare, atata vreme cat nu vorbim de liceene. Cata vreme legea iti da dreptul ca la 18 ani sa conduci o masina – considerand deci ca esti capabila sa ai grija de viata ta si a pietonilor care trec strada prin fata ta, cata vreme multe fete viseaza dupa cativa ani de munca sa fie sefe – considerand deci ca pot administra destinele a catorva subalterni, nu vad de ce nu ar fi pregatite sa nasca si sa creasca un copil.

In schimb, exista o alta varsta, cea fizica, si cu ea nu e deloc de joaca. Am vazut multe cazuri de fete care au asteptat „sa fie pregatite” pana cand le-a tradat uterul. O fata tanara suporta mult mai usor neplacerile unei sarcini si ale nasterii decat o femeie trecuta de 30 de ani, cred ca macar aici o sa fiti de acord cu mine. Si apoi, nu cred ca e cineva care vrea ca, atunci cand se va duce la balul de absolvire al copilului sau, sa fie luat drept bunic. Intarziind prea mult si adancind acest generation-gap, risti sa ratezi cateva lucruri importante din punctul meu de vedere, cum ar fi practicarea sporturilor alaturi de copilul tau devenit adolescent.

In plus, tot tragand de timp, iti privezi copilul nu doar de sansa de a avea niste parinti tineri, dar si de a-si cunoaste si de a-si iubi bunicii. Tu ai peste 30, parintii tai se apropie de 60. Conform statisticilor legate de speranta medie de viata, s-ar putea ca bunicii sa insemne pentru copilul tau doar cateva amintiri vagi cu niste batrani neputinciosi. Nu cred ca asta ti-ai dorit.

Citeste si:  Straini in realitate

Un alt cliseu tine de banii necesari cresterii unui copil. Nici aici nu cred ca un om da dovada de seriozitate punandu-si problema astfel. Un minim de stabilitate financiara e suficient, zic eu, atunci cand vrei sa faci un copil. Nevoile sale vor creste treptat, dar si tu vei evolua si vei fi mai bine platita. In plus, exista atatea farse pe care i le poate juca destinul unui om incat, daca e sa pui raul inainte, sigur nu vei mai face niciodata un copil.

Mai departe, aud foarte des varianta cu „evolutia profesionala”. Unei tinere i se pare ca va veni o varsta la care va fi multumita de postul ocupat si de veniturile aferente. Nimic mai neadevarat. Implinirea profesionala e o Fata Morgana pe care n-o atingi niciodata – sau, cel putin, nu la 30 de ani. Ceea ce exista este doar o panza de paianjen care se strange in jurul tau pana cand simti nevoia s-o rupi si sa te detasezi de ea, pe cat posibil. Ceea ce nu inseamna deloc ca ai atins apogeul, ci doar ca te-ai saturat sa alergi dupa bani. Si, de fapt, abia dupa 30 de ani, incepi cu adevarat sa simti roadele muncii tale. Ar fi rau sa ai deja copilul in clasa I la momentul acela?

In acelasi spirit, exista si mitul timpului liber pe care il ai cand esti tanara si pe care nu vrei sa-l dai pentru a creste un copil, pentru ca preferi sa te distrezi. E adevarat ca la 23 de ani ai mai mult timp liber decat la 32, numai ca nu prea ai ce face cu el. Nevoile in crestere exponentiala, financiare sau de evolutie sociala, te vor face sa alergi dupa acele lucruri despre care vorbeam mai sus si care se vor dovedi inutile. In schimb, la 30 de ani, cand se presupune ca ai venituri suficient de mari incat sa vizitezi lumea sau sa te distrezi cu adevarat, tu tocmai iti dai seama ca trebuie sa faci un copil, inainte de a fi prea tarziu. Ai fi putut la fel de bine sa ai deja un copil de 7 sau 8 ani pe care sa il lasi doua saptamani in grija bunicilor in timp ce tu pleci sa faci scuba-diving in Republica Dominicana.

Citeste si:  Oglinda, oglinjoara, cine-i cea mai frumoasa din tara? Depinde, zice oglinda. Cine mai e in camera?

Dintre toate argumentele pe care le-am auzit, cel legat de instabilitatea emotionala a partenerilor mi s-a parut singurul demn de luat in seama. Adica, mi s-a spus, nu ai garantia ca barbatul cu care traiesti la 23 de ani va fi „alesul”. E adevarat, dar stii ceva? De multe ori, nici barbatul cu care traiesti la 30 de ani nu este „alesul”. Doar ca, intre timp, s-au cam dus optiunile. Si sa nu-ti inchipuiesti ca riscul de divort dispare odata cu trecerea anilor. Ba dimpotriva. In jurul varstei de 40 de ani, apare iarasi un moment critic in existenta unui cuplu, care se poate solda cu partaj si incredintarea copilului. In plus, chiar daca este ideal sa aiba parte de o familie stabila, sa stii ca un copil are nevoie de dragostea parintilor pentru el, nu de dragostea unui parinte pentru celalalt. Si asta cu conditia sa se fi nascut inainte.

75 Comentarii
  1. Imi vine sa te iau la pumni de cata dreptate ai. Si cred ca argumentul cel mai puternic pe care mi l-ai dat aici este acela cu bunicii…. Si imi vine sa te iau la pumni deoarece sunt in plina criza de 30 de ani….
    Te urasc pentru cata dreptate ai.

  2. inceputul articolului e promitator, dar pe urma nu mai ejti impartial si incerci sa ne convingi ca e mai bine sa facem copii la 20 si ceva de ani. oricum nu stiu cat de in masura esti tu, ca barbat, sa ii spui unei femei cand cand e bine sa faca copii atata timp cat e o experienta pe care tu nu ai cum sa o traiesti niciodata (decat prin prisma faptului ca o sa fii sau ai fost alaturi de o femeie i vei avea sau ai deja copii).

  3. este un articol jenat de o calitate si mai jenanta .. nu vreau sa jicnesc pe nimeni critic din punct de vedera al continutului…. unde a disparut profesionalismul fratiiloorrr…sau a fost vreodata?

  4. @Laura: se scrie JIGNESC, nu JICNESC! Dati comentarii care denota maturitate dar nu sunteti in stare sa scrieti in limba materna corect d.p.d.v gramatical , etc…! Am 21 de ani si sincer nu as vrea ca la 60 de ani copilul meu sa aiba abia 25! Sunt pro 23 ;))

  5. sunt de acord cu articolul. am 52 de ani iar prima fiica am nascut-o la 23 de ani. pe a doua la 26. am deja un nepot de 3 ani. pot sa afrim ca existenta lor sunt l ucrurile cele mai bune care mi s-au intamplat in viata. cu fiicele sunt prietena, si uneori lumea ma ia drept mama nepotului meu. ce poate fi mai frumos?

  6. eu la 23 de ani eram virgina, dapoi sa mai fac si prunci, eu consider ca daca faci copii asa de repede iti mananci toata tineretea, la varsta asta inca esti in facultate (cele care fac 5 ani de inginerie asa cum am facut eu), apoi urmeaza masterul si cautarea jobului, si totodata asta e varsta la care iti traiesti viata (cubluri, nopti pierdute, etc). eu consider ca trebuie sa faci copii pana in 30 ani dar nici la 23, pe la 28-29 ani e optim.

  7. eu am 21 de ani si nici nu m-as gandi acum la un copil…totusi, nici nu as vrea sa imi vad copilul crescand la batranete! pentru un copil, varsta de 25-27 de ani cred k ar fi optima, o varsta la care exista totusi o stabilitate financiara pentru a putea oferi acelui copil tot ce e necesar si chiar mai mult. iubesc copii (momentan ai altora) dar nu as fi pregatita acum pt unul. cum spune oana…tineretea e facuta pe distractie, cluburi etc, nu pt a pierde noptile langa un copil plangand.deci…undeva pe la 25-27 e perfect;)

  8. da…. articol scris de un barbat care sta cu fundul pe un cont frumusel si care nu are copii. daca ar avea si-ar da seama ca pana nasti iti trebuie cel putin 50-80 mil pentru vizitele la medic, analize, vitamine, si nasterea intr-un spital de stat. stabilitatea financiara de care vb el atunci cand ai un copil inseamna un venit in casa de cel putin 1000e . asa ca poate ne explica el intr-un articol viitor cum cresti un copil pe criza asta. sfatul meu scrie de masini, tehnica lasa treburile astea in mainile unei femei. ne pricepem mai bine la capitolul asta.

  9. Mai bine ai pune intrebarea \”Cand e sanatos sa ai un copil?\” Pentru ca organismul unei femei la 23 ani ar fi perfect pentru a avea un copil. Dar dupa 30 de ani, iti asumi tot mai multe riscuri.

  10. Nu sunt clisee si mituri… sunt niste realitati peste care nu poti trece, cu atat mai mult cu cat inaintezi in varsta. Ma refer in primul rand la situatia financiara. Un copil nu traieste si nu creste, totusi, cu aer. Am aproape 32 de ani si imi doresc enorm un copil. Si, da, mi-ar fi placut ca el sa fi fost acum in clasa I. Dar nu o data m-am intrebat, dupa ce am platit toate facturile si cele doua rate, ce as fi facut daca as fi avut si grija lui… Nu iti creste salariul direct proportional cu varsta, iar joburile bunicele nu se gasesc pe toate drumurile. Nu astazi, cel putin, cand oamenii ies in strada pentru ca au ajuns someri sau au mai putin cu un sfert la salariu. Asadar, sunt realitati toate astea, nu mituri sau clisee. Am 32 de ani, deci, si inca stau pe ganduri… E usor sa-l faci, mai greu e sa-l cresti si sa-l educi asa cum trebuie, mai ales intr-o societate ca asta.

  11. nu sint deacord cu articolul asta. vorbeste aiurea total. ca sa faci copii iti trebuie casa ta ca sa nu stai sa te certi cu parintii toata ziua. de unde sa aiba o fata la 23 de ani casa ei? din ce banii? cind o amarita de garsoniera costa 20 de mii de euro; infernal de mult. din salariu nu iti poti lua casa. la 23 de ani eram virgina de unde copii? pina la 29 de ani nu am cunoscut un barbat bun la suflet cu care sa fiu.trebuie sa te si mariti ca sa faci un copil. trebuie banii de maritis. un copil are necesitati multe; lapte care este foarte scump; scutece; pastile daca se imbolnaveste; fructe; legume; haine; stai in fiecare zi cu mina in buzunar.cind faci copii nu mai ai liniste zi si noapte nu stiu cine are nervi asa tari sa reziste la un copil de la 6 dimineata la 10 seara sa te alerge toata casa si afara si sa iti urle in creier toata ziua. este o mare raspundere sa ai copii. daca nu te juta parintii tai sau socrii nu faci fata.doar daca ai banii de bona, care este foarte scumpa; pentru un copil de 3 ani trebuie sa stai dupa el sa nu cada; sa nu aprinda aragazul; sa nu darime sticlele cu apa din casa ;sa nu strice telecomanda. nici la wc-u nu mai ai timp sa mergi.eu la 32 de ani nu sint pregatita sa fac un copil. nu am banii pentru mine; abia am ce minca eu. mai fac si copii ca sa ii chinui. ca sa fac copii imi trebuie casa mea pe care nu o am. nu o sa ii cresc in scandal ca se cearta parintii tot timpul. ce le ofer?imprumut la banca nu se poate sa fac nu sint deacord pentru ca nu am de unde sa-i dau.

  12. 28-31 as zice ca varsta optima; cu conditia ca pana la 28 sa fi facut ceva ca femeie, altfel frustrarea din primul an si jumatate e mare: nu dormi (nu vb aici de norocoasele ai caror copii dorm toata noaptea de cand s-au nascut, sau care trec usor peste colici etc), te doare inima la fiecare planset al lui si ei plang, de dureri de dinti, de suparare sau iritare, ca e prea cald sau ca au un fir de par sub hainuta si nu pot spune. Dpdpv cheltuieli poti s-o faci cu putini sau cu multi bani, depinde unde te afli la momentul respectiv – statul ofera gratuitati multe, vaccinurile obligatorii sunt gratuite majoritatea – diferenta vine cand vrei CEL MAI BUN vaccin, cel mai safe, CEL MAI BUN dr, cel mai bun spital (unde sa nu se plimbe gandacii prin saloane) etc. Daca ai trait la o minima decenta si \”ai o problema\” cu curatenia, dezinfectarea si civilizatia/decenta, atunci da, lucrurile se complica. Noi am cheltuit (pt ca am vrut CE-I MAI BUN pentru copilul nostru) inainte de nastere cam 1,500 eur (analize, vizite dr, ecografii, vitamine, papa sanatoasa pt mami – fara haine multe speciale pt gravide:) apoi pt ca am nascut la un spital privat am mai cheltuit inca 2,000. La asta se adauga toata \”logistica\” – patut, hainute, medicamente, biberoane, sterilizator etc cam inca 1,000. Total pana la nastere cam 4,500 eur repet, in conditiile in care vrei ce-i mai bun. Puteam sa iesim mai ieftin insa la asa ceva nu ne-am ieftinit, pt confortul nostru si al copilului. Dupa ce se naste parca nu e chiar asa greu financiar pana la varsta cand il diversifici si cand tb sa aiba zilnic fructe proaspete, lapte, iaurt, carnita … apoi adaugi tot ce-i iei pt ca alti copii au si il vezi ca se duce la jucariile lor; i-am luat si noi, dar experienta ne-a aratat ca ei se joaca tot cu jucariile altora cand sunt afara, li se par mai interesante – ale lui le luam ca sa se joace si altii cu ele, sa fie un schim echitabil 🙂 Ce mi se pare mai greu de suportat sunt durerile prin care trece copilul, grijile la fiecare stranut si grija pentru viitor – cu cine il las, asistenta medicala potrivita, ii ofer tot ce are nevoie sa se dezvolte aromios, etc. Pe de alta parte noi am crescut fara prea multa pamper-uiala (imi scuzati termenul ad-hoc:) din partea parintilor … copiii cresc indiferent cat de multa grija ai de ei. Totusi, daca iti pasa si daca ai o anumita structura vrei sa-i oferi un start bun in viata, incepand de la sanatate pana la conditii financiare si emotionale. Nu e usor, a fi parinte mi e pare cea mai dificila sarcina, daca tii s-o faci bine. Un copil nu-l poti da inapoi ca pe un caine pentru ca nu faci fata …trebuie sa cresti emotional langa el, sa inveti sa ai rabdare (in epoca asta ! :), sa inveti sa-i acorzi timp si sa ai puterea sa treci peste frustrarile cu care te confrunti ca parinte, pe care in aceasta epoca cred ca fiecare mamica le experimenteaza (izolarea de activitatea profesionala, de amici, de distractii sau refulari, etc). Nu e usor, insa dupa aproape 2 ani cred ca a meritat. As fi vrut sa-l fac cu 2 ani mai devreme, insa el a venit la timpul lui asa cum toti ingerasii vin la timpul lor. E o chestiune prea individuala ca sa generalizezi. Si nu spuneti ca un barbat nu stie, in generatia noastra (30 ani ) am vazut f multi barbati implicati 100%, spre deosebira de vremea cand eram noi copii. Sa avem bebei sanatosi si norocosi ! 🙂

  13. Am 23 de ani si imi doresc un copil cu barbatul pe care il iubesc, insa desi am toate resursele necesare nasterii si cresterii lui nu il voi face pt ca ma simt deocamdata prea tanara si lipsita de experienta. Cu toate astea nu vreau sa astept nici varsta de 32 de ani din motivul sigurantei si al sanatatii. Articolul este bun 🙂 e bine sa ne mai gandim si la lucruri frumoase in zilele noastre.

  14. Am 23 de ani si imi doresc un copil cu barbatul pe care il iubesc, insa desi am toate resursele necesare nasterii si cresterii lui nu il voi face pt ca ma simt deocamdata prea tanara si lipsita de experienta. Cu toate astea nu vreau sa astept nici varsta de 32 de ani din motivul sigurantei si al sanatatii. Articolul este bun 🙂 e bine sa ne mai gandim si la lucruri frumoase in zilele noastre.

  15. Am 23 de ani si imi doresc un copil cu barbatul pe care il iubesc, insa desi am toate resursele necesare nasterii si cresterii lui nu il voi face pt ca ma simt deocamdata prea tanara si lipsita de experienta. Cu toate astea nu vreau sa astept nici varsta de 32 de ani din motivul sigurantei si al sanatatii. Articolul este bun 🙂 e bine sa ne mai gandim si la lucruri frumoase in zilele noastre.

  16. Si eu sunt pro pentru concepere la 23 de ani. Dar am ajuns la 26 de ani si inca nu am reusit sa concep un bebe. De mai bine de 1 an de zile am inceput investigatii serioase, pe la fel si fel de doctori. Asa ca degeaba mi-am dorit sa am un bebe la 23-24 de ani. Minunea inca nu s-a intamplat si daca as fi stiut ca vor trece ani pana voi concepe, sincer cred ca as fi incercat mai devreme sa devin mamica, adica la 21-22 de ani.
    Asa ca, cele care vreti sa deveniti mamici,incepeti cu investigatii din timp, nu toate suntem norocoase si ramanem insarcinate dupa prima incercare.

  17. Sunt de acord ca e muuult mai bine sa faci un copil pana la 30 ani. Nici chiar la 23 dar nici peste 30. Insa dincolo de bani si timp liber si altele de genul asta un copil nu il faci pentru tine, il faci pentru el, sa aiba o viata frumoasa. Eu am asteptat pana la 30 ani pentru ca atunci am intalnit barbatul cu care am simtit pentru prima data ca vreau un copil. Asta a fost singurul criteriu pentru mine, daca el venea mai devreme in viata mea faceam si copilul mai devreme. Cu barbatul potrivit langa tine treci peste toate greutatile ce apar atunci cand vrei sa cresti si sa educi cat mai bine un copil.

  18. @Maia,
    ai fi surprinsa sa afli ca pana la urma copilul manaca si el acolo unde mancati si voi si cu ajutorul lui Dumnezeu puteai sa ai acum copil la scoala… Timpul trece si o sa regreti. Nu ma cunosti si nu te cunosc, dar sfatul meu este sa nu mai stai pe ganduri, diverse probleme au existat din toate timpurile si cu siguranta timpul nu te asteapta pe tine sa ti le rezolvi..

  19. Este exact tipul de articol cliseu, pe care-l intalnesti in reviste cum sunt: Cosmopolitan samd. Sau ca genu de emisiuni de la Protv, superficiale si in trendul actual. Auzi, a doua tinerete la 30 de ani! Parca aceasta expresie se folosea pt. cei de la 60 ani incolo. Dragele mele, care sunteti la 30 de ani si sunteti disperate, eu zic sa va urcati pe cel mai inalt bloc si sa va aruncati, ca oricum sunteti de parere ca voi ca feme sunteti teminate. Din pacate in Romania exista o mentalitate total aiurea, data de snobism si imaturitate.
    Oare de ce femeile din vest sunt mai fericite si mai putin stresate? Oare pt. ca societatea din jurul lor e normala si realista?

  20. Am nascut-o pe fiica mea la 23 de ani, eram casatorita, indragostita si fericita. Acum am 27 , Diana-pitica mea are 3ani jumate si singura. La 23 de ani aveam timp si nu aveam prea multi bani, dar eram fericita si plina de incredere; acum am prea putin timp. Daca ar fi fost sa decid acum daca sa fac un bebe as zice pass, exact din motivele enumerate de Mihai in articol.

  21. Incredibil de adevarat. Am 37 ani si am o fetita de 12 ani alaturi de care sunt foarte mandra. Ce poate fi mai frumos decat sa auzi cand vine de la scoala si iti spune \”mami esti cea mai tanara si mai frumoasa mamica din clasa\”. Greul abia acum incepe si e mai usor de suportat la varsta asta decat la 50 ani cand apar si cheltuielile batranetii.

  22. Eu nu sunt de acord cu conceperea unui copil atat de devreme. Am 27 de ani si simt ca nu sunt pregatita. Dupa 4 ani de facultate, 2 de master, si acum doctoratul( in domeniul medical), simt ca vreau sa fac ceva pentru mine, si am satisfactii profesionale. Chiar nu regret ca mi-ar fi putut tipa noapte de noapte copilul, sau ca poate ar fi trebuit sa renunt la multe ca sa-l trimit in tabara sau sa-i fac alte pofte. Ma pot bucura in voie de ce vreau si cat vreau, pentru ca e viata mea. Poate ma considerati egoista, dar ganditi la fel, insa nu vreti sa recunoasteti. Cate nu v-ati dori sa va plimbati linistite prin parc sau sa urcati pe munte, fara sa fiti constranse de grija pentru copilul racit, pe care nu aveti cu cine sa-l lasati si nu va puteti lua zi libera de la serviciu, cu care tb sa stati seara de seara sa-l ascultati la teme, cand ati fi putut sa vedeti un film sau sa cititi o carte buna… Toate la timpul lor, intr-adevar investigatii la medic trebuie facute, dar foarte usor putem avea copil si dupa 30 de ani, iar mediul academic in care lucrez imi confirma asta, si totul e foarte ok in viata fiecarei femei de aici, fara regrete sau reprosuri.

  23. eu sunt pentru varsat de 23 ani. la varsta asta ai deja un job (majoritatea studentilor lucreaza in timpul facultatii/masterului). iau exemplul meu, am 24 de ani termin masterul in cateva zile si am 5 ani de munca. ce pot sa imi doresc mai mult acum decat o familie si un bebe?

  24. Ioana ai multa dreptate…cat despre cum vom arata cind copilul va atinge majoratul, pot spune ca in prezent femeile au mai multa grija de ele si arata f.bine si la 40-50-60ani…cauza fiind ca nu fac copii de la 16ani si uita de ele

  25. Am 20 de ani. Prietenul meu 21. Suntem impreuna de 5 ani. Planuim sa ne casatorim in maxim 3 ani. Cu chiu cu vai, din banii parintilor nostrii si un imprumut bancar, poate ne vom lua atunci o garsoniera sau, da Doamne!, un apartament cu 2 camere. Ne dorim si doi copii, cat de repede. Nu vrem sa ii conducem in clasa a 1-a dupa varsta de 33 de ani.
    Dar sincer, daca nu vom avea joburi destul de bine platite, sunt dispusa sa aman varsta aceea, caci vreau sa le ofer copiilor mei tot ce au nevoie si vreau si pace in casa mea. Nu-mi doresc sa ajungem doi parinti crizati si obositi care lucreaza 12 ore pe zi sa aiba bani de scoala copiilor, de haine si mancare. Deci, nu suntem deloc la limita subzistentei, cum zici tu, dar pana la limita stabilitatii financiare necesare cresterii unui copil…e cale lunga….si asta vine de la niste oameni care ar face doi copii pana la 23, daca ar putea!!!

  26. Am 2 copii, unul facut la 24 ani , celalalt la 33 ani, mult mai usor a fost cu primul, nici nu stiu cind au trecut anii, decizia am luat-o spontan, nu aveam de nici unele dar a fost ok, cu cel de-al doilea este foarte greu din pricina oboselii si a stresului de la job, probabil si virsta, nu mai sint la fel de tinara

  27. Bun si articolul asta, sigur nu te-a ajutat prietena? … Glumesc, dar ai reusit sa transmiti multe in ambele articole. Cand am face un bebe? … hmmm, varsta ar fi optima intre 25-30, corpul are maturitatea necesara si se transmite bine informatia genetica, daca ai ce sa transmiti. Avand si maturitatea fizica, psihica si toate cate-or mai fi, am vazut ca \”te irita \” cuvantul asta \”maturitate\”, si ti-ai gasit si alesul, (alesul in ce sens? jumatatea care crezi ca ti-ar ramane alaturi in cresterea bebelului?) , te pui pe treaba. Personal, as face un bebe, in momentul in care as iubi enorm de mult pe cineva, si as vrea sa simt ca o parte din el, ar incolti si ar creste in mine. 🙂 tu cand ai face un bebe???

  28. La 23 de ani eram f departe de a-mi incepe viata sexuala si nu din cauza unei idei preconcepute/familiei/religiei etc, ci pur si simplu nu se intamplase. Acum sunt f aproape de 30 de ani si deja medicul ginecologic imi spune ca eu nu fac parte din categoria de femei ce-si pot permite (dpv al sanatatii) sa amane o nastere dupa 30 de ani,ba chiar imi recomanda asta ca si tratament. Dar nu ne referim aici la exceptii conform solicitarii tale.
    Am vazut oameni ajunsi la senectute, neatinsi de senilitate,dar care au dat dovada de multa puerilitate, la fel cum am intalnit tineri trecuti putini de 20, ce m-au impresionat cu maturitatea de care au dat dovada in modul in care se raportau la cresterea si educatia unui copil.Un vechi proverb spune ca cel mai potrivit moment de a incepe educatia unui copil este cu 25 de ani inainte de a se naste. Eu as fi de acord cu introducerea obligatorie a unor teste psihologice care sa-ti dea dreptul sa fii parinte,indiferent ca ai 20 sau 60 de ani in momentul in care iei o astfel de decizie ireversibila. Astea -s cele mai importante.
    Analogia dintre capacitatea de a conducce un vehicul sau de a conduce-atentie, strict profesional destinele oamenilor- si capacitaea de a naste ,creste si educa un copil, mi se pare total nepotrivita.
    Sa invoci sanatatea fizica este un alt cliseu, pentru ca atata timp cat ai grija de sanatatea ta, poti fi pregatita si poti face f bine fata unei nasteri si poti avea in continuare energia ed a-l creste. Tine de alegeri, repet nu vorbim despre exceptiile unde exista niste pr genetice/congenitale care le impiedica sa nasca in singuranta si dupa 30 de ani.

  29. Am citit tot felul de nu am bani, nu am timp, nu acum…sint niste motive puerile si foarte egoiste, copilul nu-l programezi, il faci pur si simplu, este cel mai frumos dar , nici eu nu am avut bani dar ne-am descurcat si acum am o fetita mare, pe cea mica, 3 ani, m-am hotarit sa o am cind ne era si mai greu insa este la fel de ok, sint copii cuminti care nu fac fite, care inteleg cind nu am bani, au insa de toate, incerc sa le cresc frumos si cinstit, sa stie valoarea banului, sa nu li se para nosrmal sa primesca orice

  30. foarte bun articolul….eu am 23 de ani (proaspat casatorita) si momentan nu vrem sa facem un copil…sa nu ma intelegeti gresit, nici nu o sa fie un copil programat, cand o sa se intample o sa fie cel mai iubit copil…dar nici nu sunt de acord cu cele care spun ca nu sunt pregatite.Cum poti sa nu fi pregatita pt ceva ce nu ai idee cum va fi, instinctele materne o sa-ti vina in momentul in care ai copilul. Am prietene care au facut copii la 19-20 de ani si totusi au timp de ele, de familie, de prieteni si de cariera si pt aia nu se plang de nimic.

  31. Personal mi se pare foarte aiurea sa faci copii la 20 de ani. Un copil inseamna responsabilitati foarte mari de care o sa poti avea parte toata viata,asa ca de ce sa incepi asa tanara? La 23 de ani cineva trebuie sa se gandeasca la distractie, cluburi, party-uri, munte, mare. Personal nici nu-mi doresc copii, nu imi plac, nu am rabdare. Dar daca e sa fac vreodata,o sa fac peste 30 de ani clar

  32. Mihai…parca asa te cheama…cel care a scris articolul….am o singura intrebare: tu ai vreun copil?
    Atunci de ce \”iti dai cu parerea\”?
    Habar n-ai despre ce vorbesti!!!! Dezamagitor….

  33. Copilul il faci CAND SIMTI. Din propria experienta, recomand la 23-25. De ce? Esti tanara, organismul suporta mai usor o sarcina, mostenirea genetica pe care o transmiti este de calitate, te recuperezi mai usor, ai timp sa te lansezi in cariera fara a face intreruperi pentru a concepe copii. Ai o alta mentalitate, o alta abordare etc. Dupa 30 de ani e mai greu – organismul suporta mai greu sarcina, de cele mai multe ori se ajunge la cezariana sau complicatii la nastere, fizic iti revii mai greu, nu prea mai ai chef si de al doilea, cariera ta cunoaste intreruperi etc.
    PS @ ioana – sa stii ca si la 35 de ani ai chef sa mergi in club sau sa te urci pe munte, sau sa te plimbi in parc, asa ca…. Incercati sa treceti de mentalitatea \”am un copil, viata mea s-a sfarsit\” Eu am 33 de ani, 2 copii mici-mici 🙂 si in fiecare saptamana merg in club, mergem in excursii, in concedii, in vizite etc. E drept ca e ceva mai solicitant, dar ne-am obisnuit copiii sa tina pasul cu ritmul nostru si le place.

  34. sunr pro 23 de ani ,am 29 de ani si o superba fetita de 8 ani si 4 luni ( lumea ne considera surori ) si pot pune ca nu avem nimic(nici casa nici masa ,acum avem si casa si masina) cand am hotarat impreuna cu sotul meu ca eu sa pastrez sarcina, eram un copil cu un copil in pantec dar am crescut frumaos impreuna amandoua si eu si micuta mea. e cea mai mare fericire sa devii MAMA

  35. subliniez faptul ca esti barbat…si u vezi din punctul tau de vedere o sarcina la 23 si respectiv la 32 ani….u te gandestila copil din punctul de vedere al unui tata…remarc k incerci sa te pui in pielea unei mam insa sincer nu-ti iese absolut deloc…ai dreptate in ceea ce privesc anumite lucruri insa….in zilele noastre nu prea mai intalnesti fete de 23 ani q copii in brate….pentru k traim in democratie iar acest lucru tinde spre \”viata e scurta trebuie traita\” asa ca nu ppoti trai viata cu copil langa tin….sunt de acord k mai devreme de 30 ani e mult mai sanatoasa o sarcina insa nici atat de devreme…
    si app…sincer lasati temele acestea in seama femeilor k ele inteleg perfect si traiesc aceste lucruri!!

  36. dar k sa nu ma consideri rautacioasa it dau un sfat…trebuia sa postezi articolul sub denumirea de 25 si 35 ani k e mult mai ok sincer

  37. din punct de vedere medical, o sarcina la 23 de ani e mult mai usoara decat la 30 de ani, din acelasi punct de vedere sanatatea copilului din pantec si pana la maturitate este mai buna la o mama de 23 de ani… eu am 21.. nu ma gandesc sa ma apuc de copii peste 2 ani pentru ca mai am cate ceva de facut cu viata mea (de exemplu, imi termin si eu facultatea… si gasesc si un tata potrivt pentru copilul meu) dar la 25-26 maxim sigur il fac, doar sa ma tina Dumnezeu sanatoasa. Cineva a scris ca pentru a face un copil trebuie sa te mariti… nici macar asta nu cred… daca vreau un copil… pot sa-l fac si nemaritata. iar chestia cu banii… nu stiu daca iti trebuie chiar 1000$ lunar pentru un copil… dar poate sunt naiva si nu cunosc… oricum fetelor… sunteti multe care dati 200 RON pe un tuns… si credeti ca nu aveti bani de pempersi?

  38. Daca suntem fete cu facultate, asa cum ne-ai descris in articol consider ca avem maturitatea necesara si suntem cele mai in masura sa ne planificam viata si urmasii. Noi ne stim cel mai bine situatia si motivele pro si contra nasterii unui copil la oricare dintre cele doua varste.
    Eu, de exemplu, mi-am dorit cel mai mult sa-i ofer copilului un camin stabil si o viata implinita deci trebuia sa am eu, in primul rand, toate acestea. Si, iata, copilul s-a nascut la 32 si, daca am noroc si sanatate, mai vreau unul la 34. Desi bunicii au in jur de 60 de ani se bucura linistiti de nepoti. Pe de alta parte, desi mama m-a nascut cand avea 21 de ani, trei dintre bunicii mei au murit rand pe rand de cand aveam eu un an si jumatate si pana am implinit patru. Concluzia e ca, daca le este dat copiiilor sa se bucure de bunici o pot face indiferent daca sunt nascuti atunci cand mama are 23 sau 32 de ani, conditia principala e sa le fie alaturi, caci tot eu, de ex., locuiesc in alt oras decat parintii sau socrii si baietelul meu ii vede mai rar decat ar fi cazul ca sa se poata bucura de ei.

  39. Cred ca intr-un fel sunt indreptatita sa comentez acest articol:) pt ca am experienta necesara.Eu am doi copii: o fetita pe care am nascut-o imediat dupa primul an de facultate…aveam 20 de ani si un baietel nascut la 29.Deci am experienta ambelor situatii descrise in articol.
    Nici eu nu am fost pregatita la 20 de ani sa am un copil.Unii au spus ca am avut curaj….eu i-as zice inconstienta.Cand am decis eu sa pastrez copilul trebuie sa recunosc ca nu prea stiam ce ma asteapta.A fost foarte greu,n-o sa va mint,insa extrem de frumos.Am ramas insarcinata si nu am vrut sa fac un avort, mi-au placut enorm de mult copiii intotdeauna.Norocul meu a fost familia mea,pt ca dupa ce au trecut de socul initial(au aflat pe la 7 luni de sarcina) m-au sprijinit foarte mult.Cred ca asta e foarte important atunci cand esti un parinte tanar.A fost greu,eram un copil cu copil, insa am crescut impreuna,ne-am jucat impreuna, era papusa mea si o iubeam ca pe ochii din cap.Nu mai vazusesm un copil atat de mic si totusi m-am descurcat ,am luat fiecare zi pas cu pas,si m-am si distrat,am fost si in cluburi, am fost si in concedii,am terminat si facultatea,am mers si la munca,ea la gradi si apoi la scoala….acum e deja in clasa a treia si e un copil exceptional.E adevarat ca relatia cu tatal ei n-a mai durat decat vreo 3 ani.El avea 22 de ani si tind sa-ti dau dreptate in legatura cu instabilitatea partenerilor la varsta asta.Pentru ca am ramas doar noi doua, s-a creat o legatura foarte puternica intre noi si era \”coada\” mea:).Oriunde mergeam o luam cu mine.Cu tatal ei am ramas in relatii bune si lucrurile sunt relativ normale si din acest punct de vedere.Sa stii ca pt mine faptul ca am avut un copil la varsta aceea a fost benefic.M-am maturizat,am devenit mai responsabila si faptul ca o aveam pe ea mi-a dat puterea sa fac lucruri pe care poate nu le-as fi facut pentru mine.
    La 25 de ani am cunoscut pe cineva care a fost bucuros sa ne includa in viata sa pe amandoua.Pana si alegerea unui partener era foarte importanta pt mine.Nu mai cautam un iubit,un sot,ci trebuia sa caut si un tata si sa fiu foarte atenta cu oamenii care intra in viata mea si a fiicei mele.Din fericire am avut noroc de un om care ne iubeste foarte mult si si-a asumat responsabilitatea cresterii unui copil alaturi de mine.Mai tarziu, ne-am casatorit si ne-am decis sa mai avem un copil.Eu mi-am dorit intotdeauna doi.Si astfel la 29 de ani am nascut un baietel.Diferente exista intre experienta de atunci si cea de acum …insa daca ar trebui sa dau timpul inapoi n-as schimba absolut nimic.Acum sunt un om matur, suntem o familie in adevaratul sens al cuvantului si mi-a fost mai usor pt ca stiam deja ce ma asteapta.Stiam ce trebuie sa fac in diferite situatii,stiam cum sa-l spal, cum se pun scutecele cum si cand trebuie alaptat.Fiica mea imi e de un real ajutor si se iubesc piticii mei la nebunie.Ce-o mai fi de acum inainte n-am de unde sa stiu, insa eu sunt multumita de viata mea si de deciziile luate.Si cred ca asta e cel mai important.Imi place sa fiu un parinte tanar.Imi place ideea ca la majoratul fiicei mele voi avea 38 de ani si o voi insoti linistita in cluburi :)) Daca e sa te gandesti foarte bine si sa fii foarte rational cred ca multi n-ar mai face copii deloc,mai ales in vremurile astea.Intotdeauna e loc de mai mult si mai bine,niciodata nu e momentul potrivit sau atunci cand e, constati ca bebe nu mai vine.Tine de fiecare pana la urma.Insa un copil e o minune si aduce atata liniste si bucurie,iti da atata putere sa lupti si sa mergi mai departe, incat merita fiecare noapte nedormita,fiecare lacrima cand simti ca nu mai poti,fiecare sacrificiu facut.Eu ma consider norocoasa pt ca se pare ca cineva acolo sus a apreciat curajul meu….sau inconstienta:)….si pana la urma le-a aranjat pe toate.De acum incolo nu-mi doresc decat sanatate sa-mi pot creste frumos copiii si sa ma bucur intr-o zi de nepotii mei.Parerea mea e ca fiecare trebuie sa decida in functia de ceea ce isi doreste,de ceea ce simte,de ceea ce il implineste.Important e sa fii multumit cu tine si cu alegerile facute si sa nu-ti dai ocazia sa regreti ceva.

  40. eu am 16 ani si mama 52 de ani deci e destul de inaintata ca varsta , dar pot sa zic ca ma inteleg foarte bne cu ea si ma intelege, nu e comunista cum crede toata lumea.multi cand aud varsta mamei se mira dar pe mine nu ma deranjeaza atata timp cat m-a crescut si m-a educat foarte bine. pe de alta parte mamicile tinere sunt foarte frumoase si acelea pot fi mult mai intelegatoare cu copiii pe masura ce ei cresc si devin adulti.

  41. Nu e adevarat ca o sarcina este mai usoara la 23 decat la… 37, sa zicem. Atat aveam eu cand am nascut. Am avut o sarcina perfecta, nastere usoara, copilul sanatos.
    Din cata mi-a spus ginecologul, femeile trecute de 30 de ani se ingrijesc si sunt mult mai atente la sanatatea lor si a bebelusului decat cele foarte tinere, astfel incat statistic sunt mai multe sarcini cu probleme la categoria ,, pana in 25 de ani\”. Pentru ca femeile respective fie nu au bani, fie sunt necoapte, fie li se baga in cap ca daca sunt tinere nu li se poate intampla nimic.
    Eu alerg cu fi-miu in parc mai mult decat mamele tinere, iar bunicii desi au spre 70 sunt foarte ,,in forma\”. Din cate vad la alte cupluri mai tinere, cred ca ne si petrecem mai mult timp cu copilul, pentru ca fiind mai copti poate ca intelegem mai bine ca nevoile lui sunt prioritare, nu ale noastre.
    Am fost plecati in concedii cu si fara el, de cand avea 10 luni.
    Asta nu inseamna ca indemn alte femei sa faca copil dupa 35 de aniI. Fiecare face copii atunci cand vrea si cand poate. Dar nu exista o varsta optima, din punct de vedere fizic, ci numai din punct de vedere sufletesc.
    Articolasele de ganul asta sunt scrise ca sa mai umple niste spatiu, nu cred ca e cazul sa fie luate in seama.

  42. Foarte bun articolul ,eu am 25 de ani si am o fetita de 3 de care sunt foarte mandra, dar parerea mea e sa facem copii cand Dumnezeu ne ofera sansa de a avea aceasta bucurie, caci doar El stie momentul potrivit.

  43. Adana, sa avem pardon, dar bati campii. Dupa 30 de ani, creste foarte mult riscul de sindrom Down. Si multe altele. Da, cele peste 30 de ani se ingrijesc mai mult, dar nu prea ai cum lupta contra naturii. Dupa 25 de ani, sanatatea noastra o ia in jos, nu in sus.

    Ok, tu n-ai avut probleme, esti un caz fericit. Dar esti o exceptie, nu o regula!

  44. Am 27 de ani. Am si doua fetite: una de 6 ani si cea mica de 1 an si jumatate. E drept ca nu am absolvit o facultate,dar nu cred ca diploma aceea m-ar fi ajutat sa fiu o mama mai buna. Am si casa mea, masina mea si un loc de munca ce mie imi aduce satisfactii, si fiindca tot am stat acasa in concediu de maternitate, ma perfectionez urmand o scoala postliceala. Eu sunt bucuroasa ca am avut copii de tanara si ma simt implinita. La 32 poate va veni al trilea. N-a fost usor, nu este usor. E adevarat ca copii au multe necesitati, trebuie sa le acorzi mult timp si multe resurse. Dar mai bine sa ai copii de tanara. Cand am nascut prima data, nu aveam casa mea, nu aveam un loc de munca, dar am crescut si eu impreuna cu copii mei si nu le-a lipsit niciodata nimic, mai ales nu le-a lipsit dragostea parinteasca. Imi pare rau pt cumnata mea care la 36 de ani face mari eforturi sa aiva un copil si nu reuseste… si nu e ca a facut cine stie ce cariera, nici macar nu lucreaza… Concluzia e ca poate nu ar trebui sa planuim atat momentul in care sa avem copii, ci sa ii avem cand vin si sa stim sa ne bucuram de ei, si la 23 si la 32…

  45. Cam slabut articolul…nu am aflat nimic nou…stim si noi ca nasterile sunt recomandate pana in 30 de ani…dar stii tu, oare, cat e de greu sa cresti un copil? Am aproape 24 de ani iar copiii imi sunt neasemuit de dragi, insa, nici nu ma gandesc sa fac unul acum. Imaginile cu copilasul linistit la pieptul mamei, in parculet cu parintii la joaca…astea sunt vise…copilul de cele mai multe ori e agitat, dureaza pana se invata cu lapticul..apoi perioada de colici…apoi durerile de dintisori…si toate astea intr-un caz fericit in care este vorba doar de adaptarea micutului la mediu…nici nu doresc sa analizez dificultatea in cazul in care copiii sunt bolnaviciosi…e de la sine inteles cat patimesc parintii.

  46. Draga Mihai,

    Eu sunt pro 25-27. Am inteles in mare care e ideea articolului si, din ce am mai citit de la tine, inteleg ca ai peste 23 de ani. Eu as spune ca ai cam 27. Si acestea fiind spuse, tu crezi ca ai fi in stare sa fii alaturi de sotia ta care e insarcinata timp de aproape 9 luni? Si cand spun asta ma refer la: schimbarile prin care trece, toanele pe care le va avea si sa fii fidel pe toata perioada si dupa, si sa ai grija de copilul tau, si sa nu mai pierzi toate noptile cu prietenii rpin baruri, si sa fii acolo mereu cand e nevoie etc etc…
    Daca ai raspuns afirmativ la aceste intrebari, atunci da, si tu esti gata sa ai un copil, altfel nu poti cere femeii de langa tine sa faca un copil.
    Deci un factor demn de luat in seama in aceste conditii este si BARBATUL. Ai sa spui ca ai luat acest factor in calcul cand te-ai referit la casatorie, dar nu e chiar acelasi lucru 🙂

  47. In ziua de azi nu prea exista responsabilitate din partea femeilor dar nici din partea barbatilor….dar cu toate astea bucuria unui copil eclipseaza celelalte tipuri si metode de-a ne ,,trai viata,,.Cred ca un copil ,,sudeaza,,,o relatie..ne aduce liniste si fericire in suflet si in viata.

  48. O parere sustinuta de cateva argumente subiective – asta reprezinta articolul de mai sus. Eu nu inteleg cine acorda autoritatea morala sau de orice alt tip sa caute astfel de variante \”corecte\”, dragilor nici o persoana, nici 10 si nici macar o societate intreaga nu ar trebui sa va influenteze astfel de decizii, fiecare ar trebui sa faca, copii atunci cand vrea si numai DACA vrea…..am 23 de ani si o sa va anunt cand voi face un copil…..pana atunci va pot spune cand am programare la dentist

  49. Pentru mine e mai greu sa raspund la aceasta intrebare. Am 3 copii. Fetele au 26, respectiv 21 ani iar baietelul 6.Eu am 43, asa ca…am fost si mamica f. tanara si cam \”batrana\”. Diferenta destul de mica de varsta dintre mine si fete a facut sa avem o relatie extraordinara.Cu baietelul, deoamdata e f. bine, dar imi e frica de viitor. Cum se spune ca oamenii isi mai pierd din minti la batranete, ma rog sa nu-i fac viata grea. Anul viitor voi fi pentru prima oara soacra mica si probabil peste 2-3 ani voi fi bunica. Dar soacra mare voi apuca oare? In concluzie, dintre 23 si 32 as alege 23.

  50. ff bun articolul!

    eu inclin catre 23.. desi am 26 si nu am de gand inca pt ca nu am cu cine:))dar as vrea!!!! iubitul meu e prea imatur sa il bag la d-astea din pacate. Cariera nu am, desi am toate diplomele postuniv. posibile, criza m-a afectat nasol rau, asa ca macar un copil as fi facut in per. asta:))

    Dar vad ca toti pe aici spun ca 27-28-29 e varsta optima! nu exista asa ceva decat rar!.. pt ca daca il faci la 23, ai sanse ca la 25 sa te apuci de cariera si sa nu ti-o mai intrerupi poate.. la 27,28 esti in centrul universului d.p.d.v profesional, acum te formezi, acum cresti pe toate planurile si ai posibilitati multiple, nu iti permiti pauze pt copii, de asta zic ca nu prea exista varsta asta ca si ideala! si multe asteapta pana la 32 tocmai pt ca vor intai implinire profesionala si iar nu e bine d.p.d.v fizic deci cum o dai tot nu e ok.. insa mai multe avantaje are parca varsta de 23.

  51. am devenit mama la 20 de ani…fetita mea (alessia) are 7 luni..in timpul sarcinii ma gandeam ca nu voi face fata noptilor in care ea va plange sau ca nu voi fi in stare sa o cresc…mama a avut dreptate cu toate ca imi spusese ca a fost prea devreme….dar dupa ce am nascut \”s-a aprins un bec\”…sunt mandra ca sunt mama la anii astia….nu ma gandesc ca am pierdut \”timpul liber, discoteci, sau prieteni\” poti sa le ai oricand si ai dreptate in tot ceea ce ai zis..

  52. am 21 de ani si nu ma gandesc sa fac un copil in 2-3 ani dar nici in 10 ani. din punctul multora de vedere optim dpdv fizic si chiar si psihic este sa faci copii in jurul varste de 25-27 de ani, atunci cand corpul si organele genitale se refac mult mai usor , si nu in ultimul rand treci mult mai usor peste depresiile postnatale care apar la 80% dintre gravide. dar cel mai bine si cel mai bine este sa faci un copil cand ti`l doresti cu adevarat( dar sa nu fie prea tarziu).

  53. sunt PRO 23 de ani…am 22 peste cateva luni fac 23 si sincer daca gaseam mai devreme barbatul cu ,,care sunt acum faceam un copil la 20…nu exista o varsta a maturitatii cand sa faci un copil…criza in Romania a fost de cand lumea si pamantul…tot timpul a fost asa..bani putini dar asta nu impiedica femeile sau fetele tinere sa arunce cu banii pe cluburi de fitze sau haine scumpe,,,eu nu am avut parte de pampers si uite ca pt asta nu am murit…am crescut sanatoasa,,,si sincer imi pare rau ca mama mea m-a facut la 35 de ani…poate ca acum aveam si eu parte de bunici…precizez ca mama are 57 de ani ceea ce inseamna ca pe atunci cand nepotii ei vor avea nevoie de ea poate nu va mai avea rabdarea sa fie o bunica cu nervi de otel…oricum la varsta de 23-25 ai o anumita rabdare cu copilul tau iar dupa aceasta varsta se duce totul de rapa…cariera..pff…parintii nostrii stateau cu cartela sa ne cumpere paine si lapte si nu aveau o cariera…nu cred ca este asa de greu din punct de vedere financiar…eu muncesc si viitorul sot la fel…pt ca la anul vrem sa facem nunta si copilul daca da Dumnezeu imediat dupa nunta…cat mai repede…eu imi doresc sa fiu o mama tanara si sa aiba parte si de o familie care sa fie in mintea lui sa fie disponibila sa rada la boacanele lui nu ca parintii lui sa fie intr-un stress total de fiecare daca cand acesta vrea ceva sau pune o intrebare mai ciudata,,,,fetelor eu zic sa faceti un calcul simplu…un tuns–100 de lei,,o bluza de firma–400 de lei(daca nu mai mult…pt ca femeile din romania pun mare pret pe imagine)pantofi,genti,farduri si creme de nu stiu cate sute de lei,,,eu nu cred ca un copil cere mai multi bani decat fitele voastre..daca faci un copil peste 30 de ani si ai nevoie de un ajutor poate realizezi ca parintii tai nu mai sunt in stare sa te ajute si atunci ce faci…o sa zici ce proasta am fost ca am pus mai mare pret pe cariera si pe situatia financiara…o viata frumoasa va doresc si copii sanatosi

  54. am citit articolul si gandul mi-a zburat la varsta de 23 de ani. sigur ca pe at nu ma gandeam sa fac un copil tocmai pentru a mai copilari si eu.L-am facut la 27 de ani si imi pare rau ca nu l-am facut mai devreme macar cu vreo 2 ani. Legat de varsta23 sau 32, conteaza foarte mult eu ca sa mentin sarcina am facut si cerclaj si tratament si tot prematur am nascut.Acum are 4 ani si cand ma uit la ea uit de tot calvarul prin care am trecut. Si intradevar conteaza daca ai si sprijin mai ales la primul copil(eu i-am avut pe parintii mei), nu mai zic de partea financiara. Nu am fost una cu fite si sa-i dau CEI MAI BUN, dar nici nu am neglijat-o. Am incercat sa-i ofer atat cat sa nu duca lipsa am invatat-o sa pretuiasca ceea ce are. Pot zice ca am crescut-o singura si recunosc ca nu e usor,ne trezim la 5.30 si ajungem la 18.00 acasa. Fara sprijin macar moral nu faci fata in societatea de azi,e greu cu unul dar cu doi. \”Oare parintii nostri cum au putut sa tina si casa si copii si servici?\”Pe vremea lor nu se mai facea atata valva daca sa faca la 23 sau la 32. Stiinta a evoluat si ne putem calcula acum data si ora nasterii viitorului bebel. \”Numai sa vrem\”. De aceea si eu ma gandesc daca sa-l fac pe al 2-lea,la 32 de ani, sau sa ii ofer toata dragostea si sprijinul fetei???!!! GREA INTREBARE ………. va pup si sa auzim de bn

  55. buna
    eu am facut primul copil la 32 si sincer…. imi pare rau ca nu am facut mai devreme…
    si cu bunicii…. parintii mei au murit inainte sa am eu copil…. iar cei ai tatalui…. bolnavi, batrani…
    asa ca eu as opta pt 23
    o zi buna

  56. Buna tuturor. mi se pare un articol destul de bun avand in vedere actualitatea temei dar si numarul de comentarii. Pt cei care inca mai viseaza sa isi faca o cariera si apoi sa faca copii, ii sfatuiesc cu toata dragostea sa nu viseze cai verzi pe pereti. eu am 23 ani. am multe prietene care spun ca nu vor copii pana nu se stabilesc la casa lor si pana nu au un job rezonabil. dar sa fim seriosi…credeti ca in prezent in societatea romaneasca, care este atat de putreda, mai putem spera la un job care sa ne dea intr-atat de multa stabilitate ca ne putem declara impliniti?? Eu sunt casatorita de 2 ani, am avut o sarcina pe care am pierdut-o la 4 luni. imi doream enorm copilul acela. acum mi-e greu sa mai gandesc ca as mai putea a vea o sarcina normala de frica unui alt esec.dar voi incerca pt ca nu concep viata unei familii fara minim 2 copii …Dar sa nu ma indepartez de subiect. Bunicile noastre, mamele, daca le intrebati, va vor zice ca au avut primul copil foarte devreme, la o varsta la care noi acum declaram ca suntem tineri si avem nevoie de distractie. si ca sa intreb pe cineva care spunsese mai sus ca la varsat asta se distreaza si pierde noptile prin cluburi…cum crezi ca iti faci o stare materiala si iti gasesti job intr-un club, daca nu perseverand in studiu si cautarea unui job???orice grad pe o scara ierarhica intr-o cariera se zideste incepand de la temelie, nu direct sus. Exceptie cei cu o inteligente de geniu si cei \”finantati\”. In concluzie, nu va mai ghidati dupa nu stiu ce devize in viata auzite de la altii la care ideea de a avea un copil cade pe un loc secundar sau nu isi gaseste realizarea in practica. si sa nu credeti ca Dumnezeu nu vede ca va doriti copii si nu o sa va ajute. intr-un fel sau altul o sa se gaseasca sprijin material pt fiecare. sunt pro 23 si total impotriva 32..deja si 30 este mult. Sa auzim de bine si luati sfatul meu, nu cu rautate, ci cu cea mai sincera dragoste.
    Copii = implinire, nu carieara.

  57. In strainatatde multe femei fac copii dupa 35 ani, dar acolo batrane sunt considerate persoanele de 90 de ani, oricum daca ti-ai intemeiat o familie mi se pare normal sa faci si un copil, teoretic varsta optima, dupa parerea mea, ar fi de 25-26 ani, eu am 31 si abia acum sunt insarcinata, asa s-a intamplat,am incercat sa am copii si inainte de 30…Fiecare persoana e unica si de multe ori viata iti joaca feste si poti sa-ti programezi cat vrei, tot soarta e cea care decide. E o discutie aproape inutila, da poate e mai bine sa faci copii la 23, dar asta tine foarte putin de noi, femeile.

  58. da, fizic si biologic vorbind, e mai bine sa faci copil de tanara, dar pe de alta parte, la 23 de ani nu stii prea multe despre tine, despre viata ta, despre ce iti doresti de la ea, despre omul care e cu tine,etc. da, si la 30 de ani ai dubii in privinta barbatului cu care esti, dar sunt cu totul altele sau sunt mai putine. deja atunci te cunosti, stii ce iti doresti. Pe de alta parte, la 32 de ani cu copil sugar e cam…aparte. dar asta e, la unii atunci vine momentul. si eu l-as face devreme, dar uite ca am deja 25 de ani si nu planuiesc sa fac unul in urmatorii 2 ani, cel putin. si uite-asa ma apropii de 30…

  59. Fiecare femeie e diferita. Sunt femei puternice si peste 40 de ani, sunt femei neputincioase si la 25 de ani…
    Stim ca pruncii nascuti de mame tinere sunt mai sanatosi, mai inteligenti… dar in ziua de azi cum naiba sa cresti un copil in Romania? Hainutele, laptele, scutecele, toate tot mai scumpe? Iar salariile si ajutorul pt copii tot mai mici sau deloc…
    Nu mai este valabil \”pe vremea lu\’ bunica\”, ca vremea ei era mai mult \”eco\”.

  60. Nu sunt de acord cu mamica la 30 de ani dar nici cu mamica la 23 de ani….vremea trece si ne dam aseama k anii se duc si nu mai vin….de ce sa nu te mai distrezi de la 23 de ani…eu am 20 de ani si nu am niciun gand nici macar de maritat,mai ales de facut copii!

  61. Am 27 de ani, am nascut la 25.
    1. Pentru cele care se plang de perioadele de agitatie, de colici, de nesomn, etc. Ma femeilor, astea sunt perioade relativ SCURTE!!. Cate colici credeti ca poata sa aiba un copil?? Maxim doua saptamani!! Cu o educatie buna a sugarului, acesta poate fi invatat sa doarma noptile din prima luna de viata!! Eu am citit mult despre psihologia noilor nascuti, si am tras singura concluziile necesare: cum sa-mi invat copilul sa doarma noaptea! Si am reusit. Bebelusul meu cand avea o luna si un pic dormea de la 10 seara la 8 dimineata :). Contrar celor spuse, ca e obligatoriu sa aiba o masa la 3 ore, al meu era un grasan jumatate si mi-a crescut extrem de frumos.
    2. Cariera: Este mult mai daunator un copil nascut la o varsta mai mare de 30 de ani, pentru ca, AI INTRERUPERE!!. Exista riscul ca dupa nastere sa o iei de la ZERO cu cariera, cu job, cu tot. La 32-33 de ani este mult mai greu asta. Pe cand, pe la 25-26 e aproape imposibil sa nu-ti gasesti un loc de munca undeva.
    3. Distractie? Ahaha, si cat m-am mai distrat!! N-a fost ocazie de a iesi din oras, sau de a ma duce undeva pe care s-o ratez din cauza copilului!!
    4. Banii. Haideti sa va fac un calcul, eu, ca om normal, care am avut salariu mediu, si pretentii medii. La vizitele lunare la doctor pe perioada sarcinii nu am platit niciodata nici un ban. Lucrand cu carte de munca aveam asigurarile platite. Iar de spaga nici nu s-a pus problema. Vitaminele nu le-am luat, pentru ca mi s-a parut absurd sa dau 60 de lei numai pe cateva pastile, cand eu deja aveam o alimentatie sanatoasa. Toate testele, ecografiile, chinurile prin care va trec medicii obstetricieni sunt doar tertipuri de a mai scoate bani de la voi. Tot ce-am platit au fost: cateva ecografii care au fost vreo 500 de lei toate, plata medicului cu care am nascut (spaga lui 1000 lei). Restul? Pat, hainute? Pur si simplu le-am primit. Au venit toti gramada peste noi (ca deh, asa se face cand naste cineva apropiat), si n-am mai fost nevoiti sa-i cumparam aproape nimic! Ce costa destul de mult: Laptele formula pampersei. Putin peste 500 de lei pe luna amandoua.
    Am un baietel perfect sanatos, incredibil de destept, si nu regret nici o secunda ca l-am facut de tanara!
    5. Kg-le in plus! Voi aveti idee cat de greu dispar acele kilograme dupa o anumita varsta? Cu toate ca am avut foarte mare grija sa nu ma ingras in sarcina (in primul rand e daunator sanatatii amandorura), tot am ramas cu 14 kg in plus! Ei, cam in 7-8 luni am fost ca noua. Ce sa mai spun ca pielea pe abdomen s-a retras complet, nici nu zici ca am nascut vreodata. La o varsta inaintata, poti sa uiti de o refacere completa.
    Toate motivele gen: nu-s pregatita (nici la 40 nu esti, ca habar n-ai pentru ce anume trebuie sa fi), imi distruge viata (asta daca esti o inculta de la tara care isi imagineaza ca un copil = streang de gat), n-am bani (niciodata n-o sa consideri ca ai destui) sunt motive pur stupide si egoiste.
    Recent, am discutat cu o tanti care lucreaza la un spital, la sectia de fertilizari in vitro. Mi-a spus, statistic vorbind, ca sansele de a ramane insarcinata dupa varsta de 30 de ani, scad cu aproape 30%, iar procentul creste o data cu varsta.
    SINGURUL lucru de care trebuie sa tineti cont dragele mele, este daca aveti sau nu barbatul potrivit langa voi!! Si nu ma refer la intensitatea sentimentelor. Ci pur si simplu, indiferent daca relatia voastra va dura sau nu, daca aveti incredere ca va va acorda sprijinul necesar. Atat financiar cat si emotional. Daca aveti incredere sa-i faceti un copil.
    Cu toate ca am un copil reusit, relatia dintre mine si tatal acestuia s-a incheiat. De ce? Nu a fost in stare sa suporte greutatile familiei, si nimic nu poate fi mai trist, decat sa-ti vezi copilul cum plange dupa tatal lui cand acesta isi incheie vizita saptamanala… e pur si simplu sfasietor. Asa ca, acesta sa fie SINGURUL criteriu dupa care va ghidati atunci cand luati decizia de a face, sau a nu face un copil.

  62. nu imi dau nici o parere, fiecare face copii cand vrea, cand poate, si etc. eu o sa vorbesc strict de cazul meu. am 22 ani, deja am un baietel de 1 an si 4 luni, e superb, sanatos si frumos. nu imi pare rau nici o secunda. cu sotul meu suntem impreuna de la 14 ani, casatoriti de la 20. am nascut natural, fara probleme, cat despre kg in plus, nu au fost \’\’decat \’\’vreo 32. dupa 6 luni am scapat de vreo 28. nu am nici o urmare urata de pe jurma acestei nasteri, din contra, doar lucruri frumoase. ma consider cu adevarat o femeie implinita. nu am facut nici o facultate, am terminat doar liceul. nu ne intretin parintii, ne-au ajutat la inceput iar acum avem propria noastra sursa de intretinere. in primele 3 luni de viata al copilului nostru am stat impreuna cu socrii mei. am avut parte de ajutor, dar apoi ne-am mutat singuri inr-o casa. ce e drept,. nu e usor sa intretii o casa singura, sa ai grija si sa cresti frumos un copil, sa iti mai aduci aminte ca ai si sot…dar e viata mea, si e exact ce mi-am dorit. intentionam sa mai facem un copil, ne dorim o surioara pt matei. asta zic, vorbesc strict de cazul meu, la noi nu se pune deloc problema de finante, multumim lui d-zeu avem cu ce. dar, in alte cazuri intr-adevar, fiecare stie ce are de facut. oricum, o concluzie: e f frumos sa fii mama tanara. va urez bafta si sa iasa cum vreti voi;)

  63. Tu esti Mihai ala care povestea cum a inselat el femeia pe care o iubea de cel putin 100 de ori? Tu ne dai sfaturi cand sa facem copii?! Ai epuizat cumva subiectul cu inselatul si te-ai gandit sa treci la etapa a 2-a: inteleg ca dupa atata inselat ai aflat cum se fac copiii si acum te intereseaza si cand? Acest site incepe sa semene din ce in ce mai bine cu revistele gen \”Povestea mea\” in care fiecare \”redactor\” are ca sarcina de serviciu sa inventeze cate o poveste cu priza la public si cu iz de adevar (care pute a minciuna de la 2 poste). Ei se fac ca va platesc… voi va faceti ca scrieti… Cel putin misoginul e amuzant. TU NU! Fa-ne o favoare si lasa-te de scris! Sau cel putin ai demnitatea si recunoaste ca toate scrisorile puerile care \”A.\” au fost o poveste de adormit copiii. Esti patetic!

  64. Iulia, mie mi-au placut Scrisorile lui Mihai. Si nici nu conta daca erau adevarate sau nu – nu ma pasioneaza barfa. Imi placeau ca erau bine scrise si punct. Restul nu importa. Puteam sa fiu sau sa nu fiu de acord cu punctul lui de vedere, insa nu am cum sa neg faptul ca omul e talentat. Mult mai bun decat Maximus, in orice caz!

    Arata-mi tu articole din revista Povestea care sa semene cu ce scria Mihai si promit ca am sa fac ce n-am facut niciodata: ma duc la chiosc sa o cumpar!

  65. Nu vreau sa fiu rautacioasa, am 40 de ani iar cine nu a ajun la acesta varta nu cred ca poate sa faca diferenta. In primul copilul nu e un obiect, si e conceput din dragoste, iubire cu barbatul care impartaseste aceleasi sentimente ca si tine si cand vrea Dumnezeu. Poti naste un copil sanatos la orice varsta(eliminand exceptiile ) daca ai grija de organismul tau. Imi par mai realiste si sincere comentariile Magdei,Adrianei,Madalinei,Adanei si al lui Moni. Iar tu Erika esti o femeie puternica si Dumnezei te va ajuta sa ajungi si soacra mare. Eu am nascut un baiat la 22 si pe ceilalti 2 la 35 am terminat si o facultate iar pana cand au facut 2 ani i-am crescut fara ajutoare. Va doresc numai bine si in special sanatate

  66. Buna, am 21 de ani sunt studenta anul 2 la Drept, dar acum o termin pe prima,, Administratie Publica\”. Am o mama tanara, care la 18 ani ma avea deja pe mine, fiind al doilea copil nascutsi , acum suntem de fapt 4 fratii, unul de 26, eu am 21 si mai am inca doua surorii, de 10 respectiv 12 ani. Am avut parte de o copilarie bogata, pana acum 4 ani avea 3 strabunici, acum mai am doar unul. dar mai am 3 bunicii care la randul lor peste 2 ani vreau sa ii transform in bunicii. Consider ca ar fi cel mai frumos cadou care las putea face. Sunt pro 23, dar nu contra32. Consider ca bucuria de a avea copii e cea mai mare , si nu conteaza varsta.
    Va urez la toti sa aveti parte de copii frumosi si sanatosi indiferent de varsta la cer va hotarati sa le dati nastere.

  67. eu va pot vorbi din propria experienta. am avut primul copil la 26 de ani. a fost foarte usor, cu toate ca am avut placenta praevia. apoi pe al doilea la 28. a fost la fel de usor. au trecut pe negandite sarcinile si a fost usor si cu crescutul lor. pe al treilea l-am facut la 34 de ani si a fost foarte greu. si nu pt. ca mai aveam 2 copii, ci pentru ca, atat din punct de vedere fizic, cat si psihic, am suportat mult mai greu. daca la primele nu mi-am facut nici o grija, la ultima eram de-a aproape disperata: sa fie totul bine cu bebe, sa trec peste nastere, aveam stari de disconfort urate. apoi, dupa nastere am trecut prin depresii, nu mai aveam rabdare cu cel mic.
    asa ca, cel mai bine e sa faci copii la prima tinerete, mai ales ca un copil pana pe la 7-8 ani se multumeste cu o jucarie de 5 lei si poarta si o haina luata din bazar. ce-i trebuie lui este dragostea parintilor, nu bunastarea materiala!

  68. oricum ar fi tot la 32 il fac… conteaza ce vreau eu sa fac nu toate sfaturile de rahat pe care le dau unii care se dau atotstiutori
    nu imi pasa de bunici, de partener and so on… daca eu sunt in stare sa im iasum responsabilitatea atunci cu siguranta voi reusi, no matter what

  69. Articolul este scris de un nene batrincios si inchistat in niste clisee si sfaturi medicale prinse din zbor si care nu se sfieste sa bage si niste platitudini de genul\”or sa-l intrebe copiii la scoala daca esti cu maica-ta sau cu bunica-ta\”. Are atitudinea pe care o au babele de la bloc care cind te vad ca-ti plimbi linistit ciinele sisiesc in spatele tau spunid ca mai bine ai face un copil decit sa tii un ciine.
    In majoritatea comentariilor, femeile care deja au copii, in loc sa ofere niste sugestii pertinente, incep sa se laude cum ele au deja \”o fetita minunata\” sau un \”baietel superb\” si ca nu le pasa ca au facut copii de la 20 de ani de parca asta ar ineresa pe cineva.
    Am vazut femei care au facut copii sanatosi dupa 30 de ani, in momentul in care s-au simtit pregatite, asa cum am vazut si femei devenite mame la 20 de ani, obosite, depasite de situatie si care, judecind dupa aspectul fizic, nu confirmau \”puterea de refecere a organismului tinar\”.
    Un articol prost si inutil. Nu stiu cine ar pica pe ginduri si s-ar grabi sa ramina gravida dupa sfaturile unui gogo, care scrie platitudini pe net ca sa-i ajunga banii de chirie.
    P.S.Si daca bunicii nu pot sa stea cu el cind vreau sa merg la scubadiving?Da\’poate nici nu-mi place Republica Dominicana..Eu zic sa mai faci un articol si despre subiectele astea.

  70. 23 sau 32: cand e mai bine de facut un copil?
    Mai bine pentru cine ? Pentru tine ? Pentru copil ? Din punct de vedere medical ?
    Un articol confuz …
    Eu am 32 de ani si am trei copii de 10 ani, 5 ani si respectiv 3 ani .
    Si as putea sa va spun doar atat : nimeni nu iti poate spune cand e mai bine sa faci un copil , sunt o multime de factori care influenteaza acest \”e mai bine \” . Cand te simti TU pregatita , cand esti dispusa sa faci anumite sacrificii (bucuria adusa de un copil va face ca sacrificiile sa nu fie deloc de nesuportat )… acela e momentul indiferent de varsta ta .
    Iar din experienta mea doar atat va pot spune : la 22 sarcina si nasterea sunt mai usoare , dar e posibil sa te descurci putin mai greu cu \”slujba\” de mama (dovada ca mi-au trebuit 5 ani ca sa ma hotarasc la inca unul ) .

  71. si eu sunt pro 23. foarte bun articolul. acum am 30 de ani si imi plang in pumni ca nu am facut mai devreme copilul. peste toate astea, fizic, organismul meu a luat-o razna.

  72. Eu fac luna viitoare 32 de ani si sincer va spun, suntem impreuna de 10 ani, ne-am realizat tot ce ne-am dorit, dar totusi nu suntem pregatiti total pentru un bebe.Deci, o sa asteptam momentul potrivit.

Lasă un răspuns la cristina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.