Pe coperta revistelor, isi fac loc victimele violurilor

22 de femei care au fost victimele unui viol au avut curajul de a aparea pe coperta revistei israeliene Laisha. Impreuna cu alte 34, au incredintat revistei povestea lor dureroasa.

Imbracate in negru, cu un aer solemn, de doliu, asezate pe scaune, cu mainile pe coapse, au pozat cu fata spre camera. Pe al treilea rand, un scaun era gol. Un scaun gol pentru toate cele care inca nu indraznesc sa iasa din infern, sa rupa tacerea. Un scaun gol care le asteapta printre cele eliberate. Cele trei siruri de femei ne privesc in ochi. Pe noi cei care le facem sa taca, pe noi cei care le fortam sa-si tina calvarul in ele, pe noi cei care perpetuam, prin nepasare, o cultura a violului, pe noi cei care ne astupam urechile si ne acoperim ochii pentru ca povestile lor ne scot din zona de confort.

Revista a aparut luni, in ajun de 8 Martie. Caci despre asta e 8 Martie. Nu despre festivisme gaunoase, nu despre mers la coafor, nu despre iesit la un cocktail cu fetele. Nu despre declaratii romantice, flori si zambilici de primavara. Ci despre activism, despre a ne aminti ca inca exista multa inechitate si ca lupta e departe de a se fi incheiat. Despre conditia reala a femeii, nu despre «wishful thinking», in forme mai mult sau mai putin edulcorate.

Revista israeliana a dat cuvantul femeilor venite din toate partile, varstele si statuturile sociale, evreice sau araboaice, religioase sau nu. Jurnalista Sharon Rofeh Ofir a ascultat cele 56 de povesti care i-au fost incredintate, una mai dureroasa si mai revoltatoare decat alta. Acesta a fost si cazul lui Roni Aloni-Sadovnik, in varsta de 48 de ani, care a fost abuzata de la varsta de 3 pana la 12 ani de catre un membru a familiei. Acum este avocata si apara alte victime. Sau al lui Ruth Shiksi, de 27 de ani, studenta la criminologie, violata de rabinul ei sau cazul unei femei constranse sa se casatoreasca cu violatorul ei.

Directoarea revistei, Nofah Mozes, a explicat la un post de radio ca majoritatea femeilor generatiei ei au fost victimele unui fel saul altul de abuz. «Asta era norma in epoca. Nimeni nu depunea plangere pentru ca agresiunile erau tolerate de o societate in care femeile nu luptau pentru drepturile lor.» Va suna cunoscut ? «Dar acele timpuri au trecut, iar azi, victimelor nu le mai este teama sa isi faca auzite vocile ».
«Nimeni nu are dreptul sa va atinga fara consimtamantul vostru», a amintit sotia presedintelui.

Sursa de inspiratie a revistei a constituit-o un numar al revistei New York Times Magazine in iulie 2015. Pe acea coperta au aparut 35 de femei. Peste imagine scria «Am fost violata de Big Cosby ». Speram ca si alte publicatii vor urma exemplul. Revistele nu sunt numai pentru glam, sunt si pentru viata. Si supravietuire in demnitate.