Georgia, zisa si Gruzia, incepe de cealalta parte a Marii Negre, cum te uiti in zare de pe tarmul romanesc. Litoralul ei e un pic mai intins ca al nostru, dar restul teritoriului ii e de vreo trei ori mai mic. Si populatia ii este mai putina, 4,3 milioane. Unde se termina Georgia, Europa se ingana cu Asia. Vecinii ei terestri: Rusia in nord, Turcia si Armenia in sud, Azerbaidjan in sud si est. Are o clima blanda, de tip mediteranean, fiind strajuita de doua lanturi muntoase: Muntii Mari Caucaz si Muntii Mici Caucaz. Pe varful suprem al tarii, Kazbek, nu se pot sui decat alpinistii meseriasi, are 5.047 de metri!
Regatul Georgiei a avut viata destul de lunga, din secolul XI pana in XIX, cand si-a intins Rusia tentaculele prin el. In 1921, Georgia a fost incorporata de Uniunea Sovietica, iar in 1991 s-a scuturat de jug. Capitala Republicii Georgia, Tbilisi, inghite o treime din populatia tarii. E pe raul Mtkvari, intr-o depresiune, mai spre partea de est a tarii. Culturile care s-au intalnit in aceasta importanta urbe au lasat urme inca nesterse. Arhitectura, portul, gastronomia prezinta influente turcesti, rusesti si inca mai indepartate, din centrul Asiei. In orasul vechi, o casa in varsta de o suta de ani nu se poate plange de batranete. Epoca moderna a tras si ea din spuza pe turta ei, plantand multe cafenele si magazinase pentru turisti in vechiul decor, iar in ce priveste orasul nou – arhitectura de ultima ora detine o mare pondere. Viata de noapte e trepidanta in Tbilisi, iar localnicii sunt surprinzator de prietenosi si ospitalieri. Si-au dat seama ca turismul nu le poate aduce decat castig. Spre exemplu, pensiunile familiale sunt o alternativa la hoteluri pentru vizitatorii care printre valizele lor nu au si una cu bani.
Georgia toata e plina de biserici si castele. Apoi, are si statiuni montane, de schi, si statiuni de litoral. Vara, cel mai calcat de turisti oras georgian e Batumi, pe tarmul Marii Negre si aproape de granita cu Turcia. E intesat de hoteluri si pensiuni de toate categoriile, de cluburi de noapte, respiri in el aer oriental si occidental deopotriva. La o zvarlitura de bat de orasul Gori e locul numit Uplistsikhe, adica Fortareata lui Dumnezeu. Aici se insiruie pesteri naturale care candva au fost locuite. Si acum sunt ocupate de oameni, transformate in magazine, cafenele si crame. Iar daca tot ne-am apropiat de Gori…
Cel mai cunoscut gruzin din lume nu e fotbalist la Dinamo Tbilisi. E dictator si se numeste Iosif Vissarionovici Stalin. S-a nascut la Gori, in 1878, numele sau real de familie nefiind Stalin, ci Djugasvili. Pe ruseste, stalin inseamna om de otel. Limba gruzina e diferita de cea rusa. Tatal sau era cizmar. Iata ca nu intotdeauna cizmarii ajung reputati dictatori, uneori reusesc performanta asta fiii lor. Tatal micutului Iosif era un mare betiv si-si batea crunt sotia si fiul, care ramasese singur la parinti, prin moartea a trei frati ai sai. De aici se pare ca a prins Iosif Vissarionovici ura si cruzime fata de semeni. Sustin unii cercetatori ca Stalin, dupa ce-a abandonat studiile popesti, s-a facut bandit si talhar, jefuind ce putea si percepand taxa de protectie negustorilor. Din banii aia si-a platit intrarea in partidul bolsevicilor. Precum se vede, sponsorii de partid nu s-au nascut ieri… Dar mai multe despre viata si cariera lui Stalin aflati dand o raita prin Gori, oras care-i poarta memoria la tot pasul.
In Piata Stalin din Gori iti sare-n ochi statuia lui Stalin. Bulevardul de baza n-a fost mai ingenios cand si-a ales denumirea. Apoi, Muzeul Stalin, care de curand a fost supus proiectului de transformare in Muzeul Stalinismului. Aici gasim, reconstruita, camaruta in care a venit pe lume Iosif Vissarionovici, iar alaturi de cladire, vagonul de tren care l-a dus la Yalta, in Ucraina, la acea intrunire a marilor puteri fatidica Romaniei. Vagon utilat special pentru un singur pasager. Un cartier maricel a adoptat arhitectura stalinista, cu strazi largi si blocuri solide, standard.
Dar tot n-are Gori o cladire cat Casa Poporului!