Doua sunt aspectele principale cand vorbim despre secretele de serviciu. Unul dintre ele este legat de metodele personale ale fiecareia dintre noi de a gestiona secretele aflate la birou, barfele, felul concret in care le tratatam. Celalalt este legat de confidentialitatea pe care trebuie, suntem de cele mai multe ori obligate contractual, sa o pastram cand vine vorba de secretele companiei, informatiile „clasificate”.
A. Alo? Aici Radio Sant!
Suntem femei si, asa cum spune o reclama mai in gluma mai in serios, pur si simplu nu putem tine un secret. Mi se pare un mit si o exagerare insa. Integritatea fiecareia dintre noi este o setare personala, interioara, legata de felul propriu in care gestionam informatiile care ne intra in posesie. Tendinta generala, atunci cand vine vorba de secretele „de tigara”, cele soptite in pauze pe la colturi, barfele, „discutiile”, este sa le luam pe toate in gluma. In mediul profesional insa, ca si in viata personala, secretele dezvaluite in locuri nepotrivite si fata de persoane nepotrivite, fie ele si mici si nevinovate, pot escalada in conflicte serioase. Felul personal in care intelegem sa ne raportam la increderea cu care ne-a investit un coleg de serviciu impartasindu-ne un secret personal sau chiar profesional, trebuie raportate la termeni ca respect, onestitate, integritate. In plus, nu tot ce zboara se mananca.
Poate ca sunt anumite informatii aflate ce au iz de adevar, poate ca avem impresia ca prin propagarea lor vom obtine avantaje din partea „beneficiarului”, insa un lucru e cert: riscul sa capatam bile negre cu duiumul este mare. Riscam, prin indiscretie, sa primim dezaprobarea fatisa si a celui ale carui secrete le-am dezvaluit, dar si a celui care primeste informatiile. Chiar daca se bucura de ele, chiar daca ii folosesc, „beneficiarul” indiscretiei noastre se poate gandi ca astfel procedam si cu secretele lui. Rezultatul: ne va evita si va sfatui si pe alti sefi/colegi sa faca la fel.
B. Contractele de confidentialitate
Vorbind despre politica din ce in ce mai practicata a companiilor de a stipula contractual reguli de confidentialitate, aici nu mai este vorba despre mici glumite mai mult sau mai putin vinovate. Companiile au dezvoltat adevarate strategii juridice pentru a limita transferul informatiilor confidentiale in directia competitorilor directi. Pietele de munca din diverse domenii de activitate, desi dezvoltate, tot ajung contextual sa isi dispute oameni, sa oferteze si contra-oferteze specialisti. Si, desi lupta pentru pastrarea angajatilor-cheie este cea mai importanta, companiile se pun si la adapostul riscului de a ramane totusi fara ei. In definitiv, liberul arbitru al fiecaruia dintre noi dicteaza urmatoarea miscare de cariera.
Asa incat, odata lupta pentru angajatul valoros pierduta, riscurile trebuie minimizate, iar secretele de serviciu cu care fostul angajat a vehiculat, trebuie sa ramana confidentiale. Astazi, obligatiile contractuale cu privire la confidentialitate sunt la ordinea zilei, incepand cu interdictia de a dezvalui in piata plaja salariala in care ne incadram la actualul sau fostul loc de munca, pana la obligatii de plata a unor sume despagubitoare exorbitante in cazul in care se face dovada dezvaluirii informatiilor confidentiale.