Momentul in care o femeie devine mama este privit, de cele mai multe ori, ca unul plin de bucurie. Sa iti vezi copilul crescand – mai ales intr-o perioada in care evolutia lui este atat de rapida si de uimitoare – acest lucru aduce recompense negandite. In prima etapa a vietii unui copil, afectivitatea si comunicarea sunt cele care se dezvolta poate in cea mai mare masura. Prin urmare, rolul de mama poarta o mare responsabilitate.
Ce se intampla insa cand constiinta si visurile unei femei tintesc la mai mult? Cand ne dorim o cariera, cand simtitm ca exista in noi idei, calitati si abilitati care abia asteapta sa iasa la iveala? Intr-o perioada in care solicitarea atentiei si a multor alte resurse este maxima si orientata aproape exclusiv asupra copilului, neputinta de a ne folosi potentialul si in alte directii ne poate frustra indeajuns de mult incat rolul de mama sa devina ca o povara.
Cum impacam dorinta de a fi o mama buna si cea de a continua cu brio in cariera? Pot fi cele doua roluri compatibile?
De cele mai multe ori depinde de propriile noastre exigente. Un job cu norma intreaga solicita destul de mult, mai ales daca dincolo de propria activitate mai suntem implicate si responsabile si de rezultatele altor persoane. Cu toate astea, managerul – mama exista si functioneaza. Iar cheia este poate tocmai reusita de a fi in primul rand propriul manager. O organizare buna a activitatii la locul de munca si capacitatea de a delega sunt esentiale pentru ca performantele sau timpul acordat copilului sa nu se micsoreze vizibil. De cealalta parte, suportul familiei (impartirea sarcinilor alaturi de tatal copilului, de bunici sau de o bona) permite ca micul om sa primeasca la randul sau lucrurile de care are cea mai mare nevoie.