In fiecare moment social, in fiecare profesie, in fiecare institutie, in societate nu putem sa vorbim niciodata de oameni fara sa nu pierdem din vedere ceea ce este subiacent – fantasmarea, inconstientul, ceea ce scapa din vedere in permanenta dar care este mereu prezent. Modul in care un moment devine diferit pentru fiecare. Unii construiesc scenarii paranoide in care ei sunt victime ale societatii, ale celorlalti. Altii construiesc scenarii depresive in care neputinta isi pune din plin cuvantul. Altii se duc intr-o lume abstracta, psihotica plina de cifre sau de semne divine. Mereu, in fiecare clipa din societate oamenii depun propria imagerie, propria fantasma, propriile continuturi asa cum sunt ele.
Vorbeam despre grupul de psihodrama psihanalitica in care aceste continuturi pot sa fie resimtite. Aici ceea ce constituie o persoana devine un element de referinta. Dar aceasta parte fantasmatica se infiltreaza oriunde este un loc pentru asa ceva – si in scoala si in fabrica. Care este atunci rolul grupului? De a contine aceste fantasme si de a le impartasi impreuna cu ceilalti in cadrul unei rezonante. Psihodrama nu isi propune asta – sa devina un loc de impartasirea a fantasmei ci sa puna in cuvinte aceste continuturi.
In grup oamenii pun multa pasiune si intrebarea este de ce? Grupul da o mare forta iar aceasta forta este necesar sa fie contrabalansata de ceva. Altfel, grupul ar fi ca un magnet care numai ar atrage si ar crea imposibilitatea. Dar ce imposibilitate? De a ramane tu insuti. Acesta mare sa fie risc si marea atractie pe care grupul o exercita. Atractia vine din faptul ca numai impreuna cu ceilalti are sens ca cineva sa fie el insusi, grupul defineste, da identitate si apartenenta.
Toate acestea sunt reliefate in grupul de psihodrama psihanalitica, un grup care pleaca mereu de la oamenii care sunt „aici si acum”, care impart acelasi spatiu si acelasi timp.
Grupul este in primul rand o experienta. Avand aceasta forta imensa data de intalnirea mai multor oameni el ridica mari semne de intrebare privind capacitatea de simbolizarea si de analiza. Dar aici daca am privi grupul real. Grupul psihodramatic este unul artificial adica el nu este creat cu un scop dat ca intr-o intreprindere sau in scoala. In partea de joc se pun parti proprii care nu sunt chiar proprii. Sunt partial determinate de o latura individuala dar sunt integrate, acceptate de propria persoana ca fiind decisive pentru ca sunt si ale altora.
Regasim acelasi proces in arta, in film, in literatura sau in poezie. Regasim aceasta stare in visele care noaptea construiesc propriile scenarii. Grupul ramane o experienta fara de care o persoana nu poate sa existe. Faptul ca noi consideram ca si familia este un grup ne face sa mergem pana la ipoteza ca fara grup nu numai ca existenta psihica nu este posibila dar, in linii majore, nici cea fizica.
Dominanta ramane capacitatea de simbolizare si de dare a unui sens diferitelor continuturi. Poate ca in linii mari nu fac decat o invitatie spre o analiza a propriului grup in care va desfasurati activitatea. Sau poate urmaresc o prezentare a activitatii mele cu grupul de psihodrama psihanalitica. Sau poate este o invitatie la meditatie privind grupul. Nu stiu care din cele de mai sus dar, in mod cert, este o invitatie de a considera ca inconstientul exista si atunci cand suntem in grup, indiferent de varsta, sex sau apartenenta. Iar modul in care legaturile grupale se manifesta si se construiesc urmareste aceiasi logica similara visului – este perfect logic daca renunti la o logica a ratiunii si lasi asociatiile libere sa te conduca pe un alt drum.
Sa te intorci spre tine intr-un grup devine o modalitate care atrage si sperie in acelasi timp. Functie de fantasma fiecaruia.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.