Cand parintii decid sa divorteze sau sa se separe, copilul sau copiii sunt supusi unei multitudini de factori stresori. Doar faptul ca stiu ca lucrurile se vor schimba – dar nu stiu in ce fel – este ceva inspaimantator pentru cei mici, care vor fi nevoiti sa faca fata viitoarelor schimbari: timpul petrecut cu unul dintre parinti, schimbarea locuintei, (in unele cazuri) scaderea standardului de viata, asumarea mai multor responsabilitati si nu numai.
In prima instanta, copiii se concentreaza pe efectele negative ale separarii parintilor si nu vor gasi niciun confort atunci cand adultii le spun ca numeroase alte familii au trecut prin experiente similare. Acomodarea la divort poate dura pana la doi ani sau chiar mai mult, in unele cazuri. Majoritatea copiilor reusesc sa se adapteze cu succes la noua situatie, insa unii continua sa aiba probleme semnificative si la varsta adulta.
Felul in care copilul reactioneaza la divortul parintilor este direct influentat de varsta acestuia: un prescolar va reactiona complet diferit fata de un adolescent. Din pricina abilitatilor cognitive limitate, prescolarii tind sa fie coplesiti de divortul parintilor. La aceasta varsta copiilor le lipsesc abilitatile de coping necesare, motiv pentru care riscul de a avea mai multe probleme de adaptare este mai mare. In plus, la varsta prescolara, copilul are propriile temeri de a nu fi abandonat si poate ajunge sa manifeste comportamente demonstrative dupa divortul parintilor.
La randul lor, adolescentii sunt mai abili in a intelege si conceptualiza divortul, fapt ce ii va ajuta sa se acomodeze mai facil. Cu toate acestea, ei vor fi nevoiti sa integreze experienta divortului in dezvoltarea propriei identitati.
Si sexul influenteaza felul in care copilul reactioneaza la divortul parintilor sai. Ca o regula, fetele tind sa devina mai anxioase si mai retrase, in timp ce baietii se manifesta mai agresiv si devin mai neascultatori.
Ce este de retinut insa, este ca cei mici pot fi ajutati sa se acomodeze mai rapid si mai eficient cu aceasta „noua” situatie de viata, iar aceasta responsabilitate cade in sarcina ambilor parinti. Acestia trebuie sa dea dovada de maturitate, atat in relatia dintre ei, cat si in raporturile cu copilul.
Este recomandat parintilor ca inainte de eveniment (separare sau divort) sa aiba disponibilitate de dialog cu copilul, in termeni cat mai apropiati de nivelul sau de intelegere, pentru a putea raspunde la toate intrebarile acestuia, pentru ai diminua temerile si pentru a-l asigura ca acest eveniment nu se produce din vina sa.
Este necesar ca parintii sa isi manifeste permanent grija si afectiunea fata de copil si sa il asigure ca vor continua sa il iubeasca indiferent de cum va decurge relatia cu fostul partener. Totodata, regulile de educatie si buna-purtare impuse copilului pana la momentul separarii/divortului vor ramane neschimbate.
Intotdeauna nevoile copilului sunt mai presus de celelalte, de aceea, parintii nu trebuie sa se astepte ca nevoile lor emotionale sa fie satisfacute de copil. Daca acesta va simti nevoia de sprijin este bine sa i se permita sa vorbeasca si cu alte persoane despre divort.
Dupa separare sau divort parintii vor stabili vizitele astfel incat acestea sa fie regulate si predictibile. De asemenea, este recomandata o relatie civilizata, fara critici adresate ex-partenerului, fara divergente verbale in prezenta copilului si fara ca acesta sa fie interogat in legatura cu timpul petrecut cu celalalt parinte.
Articol realizat de Psih. Ana-Maria Nataletu
Terapeut sistemic Cuplu – Familie – Copil
INTREABA SPECIALISTUL! Aveti intrebari legate dezvoltarea emotionala si psihica armonioasa a copilului?
Aflati raspunsul de la un specialist in terapia cuplului, familiei si copilului!
Trimiteti intrebarile dvs. la office@medicpentrutine.ro!