
Starea de furie pe care o simte un copil sau un adult este o stare care necesita o atentia din punctul de vedere al terapeutului. Furia este si o stare de distrugere dar si de implicare intr-o situatie. Esti furios pe singuratate, esti furios pe pierdere, esti furios ca lucrurile nu merg intr-o directie dorita. Copilul este furios pentru ca resimte abandon, pentru ca simte ca este frustrat de un ceva care ii apartine, de jucarie sau de prezenta unei persoane.
Furia este o stare interzisa de multe ori intrucat, in plan fantasmei este resimtita ca fiind periculoasa. Furia pare sa fie destructiva si lucrul acesta sa cauzeze anihilarea completa a obiectului pe care se reversa. De multe ori ea este deplasata ca mod de desfasurare spre un obiect care poate sa suporte starea de distrugere. Fie ca spargi farfurii sau carti sau casa, starea de furie este in acest caz deplasata de la o persoana pe care daca s-ar revarsa furia ar fi distrusa spre ceva care este neutru din acest punct de vedere.
Furia sperie si ingrozeste pentru ca este asociata cu o fantasma de ucidere, de disolutie a celuilalt, a lumii, a vietii. Aceasta este furia receptata ca interior, ca stare de pierdere a fiintei. Aceasta furie este intoarsa de multe ori si spre propria persoana, spre autodistrugere, spre pierderea propriei fiinte.
Rolul este de a o intelege in ceea ce este manifest. Cand vorbim de furie este necesara o frustrare. Iar cand vorbim despre frustrare, vorbim despre dorinta care nu poate sa se realizeze. Cand vorbim despre furia gelosului, vorbim despre dorinta sa de a poseda obiectul dorit, persoana iubita si despre dorinta de ucidere a tertului. Ambele par nerealizabile si atunci este pus in situatia de frustrare a unei dorinte pe care stie ca nu o poate simti ca realizabila. Furia devine un substitut al acestor stari de pierdere.
In acest caz am putea vorbi despre o dificultate intre acceptarea imposibilului si dorinta nerealizabila. Furia devine din aceste stari.
Aceste observatii teoretice fac sa justifice un singur lucru: ca furia este necesar sa fie pusa in cuvinte, inteleasa in ceea ce ea reprezinta. De asemenea, furia are o istorie, reprezinta un istoric al unei vieti in care aceste dorinte au luat diferite forme.
Psihoterapia are rolul de intelegere a acestor momente si de structurare a ceea ce este posibil si ce nu, a ceea ce e dorinta si ce e interdictie. Toate acestea presupun un travaliu desfasurat prin punerea in cuvinte a starii de furie.
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.