Mutilarea genitala feminina, cunoscuta si sub denumirea de circumcizie feminina , reprezinta procesul de taiere sau indepartare a unor parti externe ale organelor genitale feminine sau de ingustare prin coasere a vaginului. Circumcizia la femei este considerata o mutilare genitala deoarece nu exista nicio utilitate sau necesitate in aceasta procedura, nici macar de ordin estetic. Mai mult, circumcizia implica nu doar amputarea fraului clitoridian, cat si excizia partiala sau totala a clitorisului.
Mutilarea genitala feminina se practica din considerente religioase sau pentru a intra in conformitate cu niste traditii culturale. Circumcizia feminina se practica indeosebi in vestul si sudul Asiei, in Orientul Mijlociu si in mare parte din Africa. Are loc si in comunitatile imigrante din SUA, Canada, Franta, Australia sau Marea Britanie unde este interzisa prin lege. In total, se estimeaza ca aproape doua milioane de fete sunt supuse in fiecare an mutilarii genitale.
Comparand-o cu circumcizia masculina , practica intens raspandita si acceptata in Occident, sustinatorii circumciziei feminine spun ca este o importanta componenta a crezurilor religioase si culturale. Dar cei care se opun cu vehementa spun ca mutilarea genitala feminina nu e doar o practica care pune viata in pericol dar si o forma extrema de oprimare a femeii. In unele tari unde se practica constant, mutilarea este oficial ilegala, insa e inca adoptata in interiorul familiei departe de ochii lumii si fara sa implice autoritatile.
Sunt trei tipuri de circumcizie feminina:
Indepartarea varfului clitorisului
Eliminarea partiala sau totala a clitorisului si a tesutului inconjurator – labiile mici
Indepartarea completa a clitorisului si a labiilor mici si mari urmata de coaserea vaginului, lasand doar o portiune mica pentru urina si menstruatie – proces cunoscut sub numele de infibulare.
Atat de drastica este mutilarea cea din urma incat tinerele mirese trebuie sa fie de-a dreptul spintecate ca sa permita penetrarea in noaptea nuntii, fiind cusute ulterior conform traditiei.
Scopul acestei practici de mutilare este sa asigure ca femeia ii este fidela viitorului sot. Unele comunitati considera unele femeie care nu au fost circumcise nepotrivite pentru maritis. Fetele de pana la 13 ani se supun acestei practici barbare, dar varsta variaza in functie de stat si cultura. In unele tari, fetele care nu sufera o astfel de operatie sunt considerate a fi „stricate” si pot fi tratate ca femei desfrante chiar de alte femei. Multi barbati inca mai cred in mitul conform caruia se moare daca pensiul atinge clitorisul.
Reprezentantii din sanatate sustin ca interventiile chirurgicale se desfasoara in conditii insalubre punand in pericol viata pacientilor. Foarfeci, lame de ras, cutite de bucatarie sau chiar bucati de sticla se folosesc ca unelte si nu intotdeauan doar pentru o singura fata, crescand astfel riscul unei infectii. Anestezia se foloseste rareori iar unele fete mor din cauza hemoragiei, septicimiei sau a socului. Infectiile si cicatricile pot conduce la tulburari ale aparatului urinar si de reproducere sau disfunctii sexuale grave.
Cu ajutorul campaniilor de sanatate, circumcizia feminina a fost interzisa in cateva tari in ultimul deceniu. Organizatii precum ONU si WHO (Organizatia Mondiala a Sanatatii) se lupta constant pentru a opri aceasta practica barbara si deja a crescut numarul tarilor in care mutilarea genitala feminina a fost interzisa.