– Prima circumcizie atestata istoric a avut loc in Egipt, in jurul anului 2400 i.e.n. Procedura, infatisata intr-un basorelief dintr-un mormant stravechi, arata ca, la acea vreme, circumcizia nu era destinata nou-nascutilor, ci era un ritual initiatic, marcand trecerea de la copilarie la maturitate. In timp, interventia a devenit populara la nivelul intregii societati egiptene, barbatii considerand ca astfel se mentineau curati.
– In urma cu cateva secole, se credea ca prin circumcizie poate fi vindecata paralizia. Si nu numai: febra si intoxicatia cu cupru „treceau” tot prin acest remediu magic. Mitul pornise de la un medic chemat sa consulte un pusti de 5 ani care paralizase aparent fara motiv, ramanand blocat intr-o pozitie cu genunchii stransi si flexati. Ajuns la fata locului, medicul a observat ca preputul baiatului era inflamat, generandu-i dureri insuportabile, la care creierul copilului reactionase prin paralizie. Doctorul l-a circumcis pe micut, care, odata ramas fara sursa cumplitei dureri, a reinceput sa mearga. Minune! Punand in context, trebuie precizat ca vorbim de perioada anilor 1800, cand femeilor li se extirpau ovarele pentru a scapa de „isterie”.
– Atunci cand este efectuata in spital, procedura dureaza, in general intre 20 si 30 de minute. In comunitatea evreiasca, unde circumciziile sunt apanajul mohelilor, persoane antrenate in aceasta „arta”, interventia nu dureaza mai mult de jumatate de minut.
– Desi este in scadere, numarul circumciziilor din SUA este in continuare socant: astfel, 32% din baieteii nascuti in 2010 au fost circumcisi, fata de 54,5%, in 2009, si nu mai putin de 65% (!) in 2002.
– Preputul are un rol bine definit, aparand penisul de diverse agresiuni – cu alte cuvinte, reprezentand pentru penis echivalentul pleoapelor pentru ochi. Pe partea interioara, preputul are o membrana mucoasa unde se pare ca se strang bacterii si celule generale de bolile transmisibile sexual.
– In general, circumcizia lasa cicatrici. Exista trei metode principale de circumcizionare – Mogen, Gomco, Plastibell. Unele folosesc un clopot de plastic ce ramane o perioada pe penis, altele, o clema de fixare temporara. Fiecare metoda implica desprinderea preputului de gland, crestarea, apoi prinderea acestuia cu clema. Clema este lasata pentru cateva minute, pentru a opri sangerarea, dupa care preputul este taiat si detasat de penis. Cele mai vizibile cicatrici sunt lasate de clema Gomco – un semn maro pe varful penisului.
– In America, opt barbati din zece sunt „taiati”, cum se zice in limbajul de zi cu zi. La nivel global, ponderea ajunge la o treime (firesc, tinand cont ca procedura este folosita pe scara larga in lumea musulmana si cea iudaica).